Pot spune că e unul dintre cele mai dezamăgitoare lungmetraje ale anului 2024. L-am așteptat cu atât de mult interes, iar când a apărut și la noi, în România, s-a dovedit a fi o dezamăgire totală.

Chiar dacă este un remake al filmului spaniol The Hidden Face, care a apărut în 2011, varianta coreeană nu m-a impresionat deloc.

Hidden Face păstrează până la un punct narativa originalului, din care se mai inspiră pe alocuri, dar scriptul la care au lucrat scenariștii: Nu Deok și Hong Eun-mi este sec. În afară de scenele de amor, personalitatea puternică a lui Shin Soo-yeon (interpretată de actrița Cho Yeo-jeong), căreia îi place să controleze totul și serviabilitatea viitorului soț, Seong-jin, și a iubitei din tinerețe a lui Soo-yeon, Mi-joo, pot spune că filmul a fost făcut pentru LGBTQ. Acesta fiind adevăratul „chip ascuns” din spatele lungmetrajului.

V-am spus că filmul coreean este un remake al unui lungmetraj spaniol. Pentru a nu vă face să căutați, o să vă spun părțile care au fost integrate în pelicula coreeană:

• se păstrează meseria actorului principal, cea de dirijor.
• casa ce ascunde un buncăr secret
• videoclipul preîntegistrat
• într-o oarecare măsură relația dintre Mi-joo și Seong-jin
• comunicarea prin conductele de apă
• blocarea lui Soo-yeon
• „reținerea” lui Mi-joo

Am încercat să nu vă dau prea multe detalii, asta în cazul în care doriți să vă uitați la film, deși eu, una, nu cred că merită să pierdeți o oră și 55 de minute pentru un lungmetraj ce este mai mult o alegorie de evenimente, toate având un singur scop: toată lumea trebuie să facă ce vrea Soo-yeon, iar dacă ceva nu merge conform planului, nu-i problemă, că rezolvă mama… doar pila dirijorului e fata șefei, nu?! Iar așchia nu sare departe de trunchi.

Cuvântul de ordine al filmului coreean este: manipulare sub toate formele ei.

Muzica este una clasică pentru că vorbim de un dirijor ce conduce o orchestră, al cărui compozitor preferat este Schopenhauer.

După umila părere a unui personaj: „Muzica tristă, care mă face să uit că sunt tristă.” Să le spunem că noi, românii, îl avem pe Bacovia? Bine, al nostru nu a compus muzică, dar a făcut poezii triste, simboliste, ce pot alunga acest sentiment de tristețe, iar un vers ce s-ar potrivi la un pahar de sojou ar fi: „Și cad, recad și nu mai tac din gură” (Sonet).

Tehnica povestirii în ramă, ce apare undeva pe la minutul 30, se potrivește perfect și aduce claritate poveștii. Nu se exagerează folosirea ei, dar eu tot nu mă pot împăca cu scenariul slab… nu vreau să cred că un film dedicat publicului larg, dar trecut peste 18 ani, trebuie să fie plin de nudități ca să prindă.

Cât despre interpretările actorilor, nu am nimic de obiectat. Ei și-au făcut meseria și nicio secundă nu i-am „simțit” părăsindu-și personajul.

Distribuție: Song Seung-heon, Cho Yeo-jeong, Park Ji-hyun, Park Ji-young, Park Sung-geun și Cha Mi-kyung

Sinopsis: Pentru că a simțit că nu-l mai poate manipula pe viitorul soț, Seong-jin, Soo-yeon decide să dispară câteva zile, lăsându-i un mesaj video, aceasta ascunzându-se în buncărul secret din casă, de unde are de gând să-l spioneze și să se bucure de fiecare gest de anxietate pe care bărbatul îl va face în lipsa ei. Însă, „planurile de casă nu se potrivesc cu cele din târg.”

Se pare că Ajunul Crăciunului, 24 decembrie 2024, i-a purtat noroc filmului Hidden Face, deoarece acesta a avut încasări de 6.536.512 USD. S-au vândut în total 1.006.777.

Astfel că lungmetrajul a devenit primul film coreean cu rating R care a depășit 1 milion de spectatori în timpul lansării în cinematografe coreene; acest lucru nu s-a mai întâmplat din anul 2019.

Cu toate acestea, pentru mine, remaker-ul coreean este doar un film de „buzunar” pe care-l poți vedea o singură dată, asta dacă n-ai altceva mai bun de făcut, fix așa cum sunt și cărțile de buzunar pe care le citești și după le arunci sau le uiți prin tren.

Îl găsiți tradus pe toate site-urile ce au ca scop principal difuzarea de seriale/filme asiatice. Spor!