Sebastian Stan are 42 de ani și deși a fost crescut în America are origini românești. Actorul a câștigat duminică seară primul său Glob de aur, pentru interpretarea sa din filmul „A Different Man”, unde l-a jucat pe Edward.

Suprizător sau nu personajul pe care l-a jucat Sebastian a fost unul dintre protagoniștii filmului. Edward este un actor care suferă de o boală nemiloasă: neurofibromatoză. Pentru acest rol, Stan a fost premiat pe data de 16 februarie 2024 la Berlin, la cel de-al 74-lea festival de film, câștigând Ursul de Argint pentru cea mai bună interpretare principală.

La aproape un an distanță de la această reușită, actorul cu origini românești ne face din nou mândrii. Primește Globul de Aur pentru cel mai bun actor într-un film musical sau comedie.

Când a urcat pe scenă pentru a-și primi premiul, actorul nu a uita să mulțumească tuturor celor ce i-au fost alături de la echipa sa și până la părinții săi.

„Sunt aici pe scenă datorită vouă!”

„Acest premiu este pentru mama mea, care a plecat din România în căutarea unei vieți mai bune și care mi-a dat totul, și pentru tatăl meu vitreg, Tony, care a acceptat o mamă singură cu un copil mare. Îți mulțumesc ca ai fost un bărbat adevărat”.

Sebastian a demonstrat că nu și-a uitat originele și nici neamul, deși a plecat din țara noastră pe când avea 12 ani. Înainte de a coborî de pe scenă, Stan a spun: „România, te iubesc!”. Propoziția a fost rostită în limba română, fiind o surpriză nu doar pentru cei prezenți în sală, ci și pentru noi, cei de acasă.

Discusrul pe care l-a ținut actorul cu origini românești în momentul în care a acceptat premiul, s-a îndreptat spre oamenii superficiali și ignoranți ce văd handicapul ca pe cel mai mare rău al societății și-i îndeamnă pe cei din jurul lor să vadă această „problemă” în același mod:

„Ignoranţa şi disconfortul nostru cu privire la handicap şi desfigurare trebuie să înceteze acum. Trebuie să facem din aceste situații unele normale și să continuam să ne expunem pe noi înșine și pe copiii noștri la aceste situații și să încurajăm acceptarea, iar un mod în care putem face asta este prin a continua să prezentăm povesti care sunt incluzive. Acesta nu a fost un film uşor de făcut şi nici «The Apprentice», celălalt film din care am avut norocul să fac parte şi de care sunt mândru.

Acestea sunt subiecte dure, dar aceste filme sunt reale şi sunt necesare, şi nu ne putem teme şi nu putem privi în altă parte”.