Ajunul Bobotezei este prima zi de post din Noul An (de la Nașterea Domnului Iisus Hristos și până azi nu a fost nicio zi de post).

De asemenea, canoanele Bisericii învață că în Ajunul Bobotezei se ajunează total, (Canonul 1 al Sf. Teofil al Alexandriei), iar a doua zi se ia agheasmă pe nemâncate. În Tipicul Sfântului Sava se spune că, dacă Ajunul cade duminica sau sâmbătă, nu se ține post negru. Postul din ziua de 5 ianuarie este păstrat din perioada secolele IV-VI, când catehumenii se pregăteau prin post și rugăciune timp de 40 de zile, să primească botezul în seara acestei zile. Dupa ce primeau botezul, puteau să participe pentru prima dată la liturghia credincioșilor și să se împărtășească. Astăzi, creștinii postesc în această zi, pentru a putea gusta cu vrednicie din apa sfințită – Agheasma Mare. Postul din Ajunul Botezului Domnului face parte din categoria posturilor de o zi din cursul anului bisericesc.

Tradiții și obiceiuri

În Ajunul Bobotezei sunt excluse din alimetație laptele, brânzeturile, ouăle și carnea. Alimentele obișnuit de post sunt: grâul fiert, îndulcit cu miere și amestec de miez de nucă (colivă), plăcintele umplute cu varză, cu ceapă și cu julfă, prunele fierte și borșul.

Ajunul Bobotezei este un timp ritualic favorabil prinderii farmecelor și descântecelor, observațiilor meteorologice și proorocirii viitorului. În speranța că fetele se vor căsători, că oamenii vor fi sănătoși și lipsiți de necazuri în Anul Nou, unele persoane țineau în această zi Post Negru.

În zilele premergătoare Bobotezei, preotul umblă din casă în casă cu „Iordanul” sau „Botezul”, sființind locuințele și pe cei ce stau în ele.

După ce iau agheasma de la preot, fetele tinere obişnuiesc să se îmbăieze de trei ori în râu sau să-şi toarne apă pe cap simbolic, precum odinoară, când poporul evreu, se adunat la malurile Iordanului,pentru a primi Botezul Pocăinței, propovăduit de Sf. Ioan Botezătorul, tot aşa se vor strânge peţitorii la uşa fetei respective.

Tot în această zi se pot face observații meteorologice, se ghicește viitorul și se fac farmece și descântece pentru noroc în dragoste.

Un obicei păgând este acela ca fetele nemăritate ar trebui să ia o ramură de busuioc stropită de preot și să o pună sub pernă în noaptea de 5 spre 6 ianuarie pentru a-și visa ursitul.

În alte zone ale țării, fetele, mănancă o turtă frămantată doar cu nouă degete din opt linguri de făină și o lingură de sare, apoi își leagă inelarul cu un fir roșu de mătase pentru a-și atrage norocul în dragoste.

De asemenea, tradiția mai spune că punerea busuiocului la streașina casei în Ajunul Bobotezei poate aduce fetei mari noroc în căsătorie, mai ales dacă a doua zi găsește busuiocul plin de chiciură, semn că se va căsători cu un băiat bogat.

Se mai spune că, în această noapte, din cauza gerului, ouăle de corb se crapă și ies puii. Aceștia vor încerca să zboare. Tot în această noapte se deschid cerurile, iar celui ce vede acest lucrul, Dumnezeu îi îndeplinește dorințele.

Pe vremuri se obişnuia ca, în Ajunul Bobotezei, să se pregătească o masă bogată, asemănătoare cu cea din Ajunul Crăciunului, cu 12 feluri de mâncare: colivă, bob fiert, fiertură de prune sau perje afumate, sarmale umplute cu crupe, borş de „burechiuşe” sau „urechiuşele babei” (fasole albă cu colţunaşi umpluţi cu ciuperci), borş de peşte, peşte prăjit, plăcinte de post umplute cu tocătură de varză acră, plăcinte cu mac.

Masa era sfinţită de preot, care umbla din casă în casă cu „Iordanul” sau „Chiralesa”. Exista credinţa că, strigând „Chiralesa”, care înseamnă „Doamne, miluieşte!”, oamenii capătă putere, toate relele fug şi anul va fi curat până la Sfântul Andrei (30 noiembrie).

După sfinţirea mesei, o parte din mâncare se dădea animalelor din gospodărie, pentru a fi fertile şi protejate de boli.

În diferite zone ale țării, grupuri de fete și băieți umblă din casă în casă pentru a anunța sosirea preotului cu crucea, strigând „Chiraleisa! Chiraleisa! Chiraleisa!” și adunand recompense sub formă de mere, nuci și prăjituri.

În această zi nu se dă nimic pe datorie și se evită certurile. Sărbătoarea a fost atestată pe întreg teritoriul României.

Surse: creștinortodox.ro și alba24.ro