Pe data de 31 decembrie 1889, la Iași, trecea la Domnul cel ce a bucurat copilăria multora dintre noi prin poveștile sale, dar mai ales prin „Amintiri din copilărie”. „Pupăza din tei” era „amintirea” mea preferată din lungul șir de întâmplări biografice pe care Ion Creangă avea le-a lăsat în urma sa.

Azi, la 135 de ani, de când marele scriitor român nu se mai lasă printre noi, iar memoria aproape că i-a fost uitată (astfel de știri nu fac vizualizări și nu atrag cititori, pentru că de ce nu…cultura în România e ținută sub cheie, ca să nu spun moartă…) ce ar fi să aflăm împreună câteva curiozități mai puțin știute despre Nică?!

Ion Ștefănescu sau Ion Creangă

Nu știu câți dintre voi știu că adevăratul nume a lui Ion Creangă a fost de fapt Ion Ștefănescu. Acesta și-a schimbat ulterior numele în Creangă, acesta fiind numele mamei de fată.

Ion Creangă și primul abecedar

Ion Creangă este autorul unuia dintre primele abecedare, care a apărut în anul 1867, ce a fost intitulat „Metodă nouă de scriere și citire”. La acea vreme a fost una dintre cele mai apreciate lucrări din Moldova.

Îi plăcea să mănânce mult

Sportul său preferat era mâncatul. Acesta putea servi la o masă zeci de feluri de mâncare. Dacă avea o slăbiciune pentru ceva, acestea ar fi fost dulciurile și în mod special ar fi renunțat la orice dulce pentru poale-n brâu. În adolescență, îi facea curte unei fete de preot, deoarece aceasta îi dădea mere și colivă.

A fost preot pentru o scurtă perioadă și s-a căsătorit cu o minoră

Mama sa era foarte credincioasă, iar dorința sa principală era ca Ion Creangă să devină preot. Acesta a urmat Școala de Popi de la Socola, însă nu i-a plăcut această meserie. Probabil nu a simțit acea chemare. Cu toate astea, el și-a continuat studiile, a devenit preot și s-a însurat cu o fată de 15 ani. Chiar dacă ca păstor avea intenții bune, nu a reușit să-și ducă minisunea de preot până la capăt. Clericii au fost deranjați de caracterul său rebel, Creangă fiind adeptul teatrului, vânătorii și a deciziilor impulsive.

S-a războit cu socrul său

Se pare că nu doar fete se „bat” cu soacrele. Istoria ne oferă și o altă poveste…

Din anumite considerente, Creangă a început un „război” cu socrul său. Creangă l-a „dat în gât” pe bătrânul tată al soției sale la Miropolie,spunând că: l-a folosit abuziv șa treburile gospodărești, l-a pus să fie dascăl, l-a păcălit când a trebuit să-i dea zestrea promisă soției sale și ar fi încercat să-l strângă de gât pe scriitor.

Astfel, Ion s-a văzut nevoit să fugă de la casă socrului și să se mute la Iași împreună cu soția și fiul lor, dar această plecare nu-i va aduce lucruri bune. Familia lui se va destrăma.

A fost părăsit pentru un călugăr și ar fi avut și un copil din flori

A avut un copil cu Ileana, pe nume Constantin, însă căsnicia lor nu a mers prea bine. Ileana decide să-și părăsească atât soțul cât și copilul și să fugă în lume cu un călugăr pe care abia îl cunoscuse.

Se zvonește că Ion Creangă a avut un copil din flori cu o călugăriță, maica Evghenia Costache. Din idila lor s-ar fi născut Valeriu, un băiat care a trăit doar 15 ani.

Ion Creangă între un tată bun și un traficant de tutun?

Cu toate că rămăsese singur și nu avea un venit substanțial pentru a-l întreține pe fiul său, dar și pe sine, Ion Creangă s-a „dat peste cap” pentru a-i fi bine copilului. Astfel, scriitorul s-a angajat să predea limba germană într-o școală, iar în paralel ar fi făcut trafic de tutun.

Cine a fost cel mai bun prieten al lui Creangă?

S-a spus că, după ce s-au cunoscut, nimeni „nu mai văzu pe Eminescu fără Creangă şi pe Creangă fără Eminescu”. Cei doi s-au cunoscut chiar înainte ca acesta din urmă să plece la Viena pentru a-și termina studiile. Prietenia lor a fost una puternică și de durată. Moartea prematură a poetului i-a provocat o tristețe atât de apăsătoare lui Creangă încât, la scurt timp, s-a stins și el din viață.

Scriitorul a suferit de epilespie și a avut parte de o moarte violentă?

Ion Creangă a moștenit de la mama sa o boală cruntă, numită epilepsie. Această maladie i-a adus chiar și sfârșitul, avânt o moarte violentă, care l-a chinuit destul de mult pe scriitor. Creangă își dă sufletul în tutungeria pe care o frecventa, chiar în noaptea de Anul Nou.

Citate pe care sigur le-ai auzit, dar care probabil nu știai că-i aparțin lui Ion Creangă

„Românului i-e greu până se apucă de treabă, că de lăsat îndată se lasă.” (scrisori).
„Dacă Dumnezeu nu ne-ar fi găurit pielea în dreptul ochilor, nu ne-am putea vedea greşelile unii altora” („Întâmpinare la critică domnului Nădejde”, 1881).
„Lumea asta e pe dos, toate merg cu capu-n jos; puţini suie, mulţi coboară, unul macină la moară” („Povestea lui Harap-Alb”,1877).
„N-ar fi rău să fie bine-n ţara asta” (anecdotă).
„Ştiu că sunt prost. Dar când mă uit în jur, prind curaj”.
„Prostia din născare, leac în lume nu mai are; ea este o uricioasă boală, ce nu se vindecă în școală, ba nici în spitale” („Păcală”,1880).
„Dac-ar fi să iasă toţi învăţaţi, după cum socoţi tu, n-ar mai avea cine să ne tragă ciubotele.”(„Amintiri din copilărie”,1879).
„Din cărţi culegi multă înţelepciune, şi, la dreptul vorbind, nu eşti numai aşa, o vacă de muls pentru fiecare!”(„Amintiri din copilărie”, 1879)
„Dar şi sărac aşa ca în anul acesta, ca în anul trecut şi că de când sunt niciodată n-am fost! („Amintiri din copilărie”, 1879).
„Ia mai daţi-vă şi pe jos, căci calul nu-i ca dobitocul, să poată vorbi…(„Moş Nichifor coţcariul”, 1880).