Războiul dacă nu e jocul de cărți pe care l-am jucat împreună cu bunicii, părinții sau prietenii , devine unul dintre cele ami negre scenarii la care nu ți-ai dori să iei parte. Și totuși…oamenirea de la începuturile ei și până în prezent a tot avut parte de războaie. Nu a contat tinerețea bărbaților de pe front sau situația de acasă, ci doar victoria, obținută cu orice preț.

Totuși, cum e ca în bătaia gloanțelor, un colind să oprească timpul în loc și să le amintească taberelor combatante că Sărbătoarea Nașterii Domnului este un moment de bucurie, de pace și de veselie?!

Pe câmpul de luptă în loc de împușcături se auzea un colind, la început mai sfios, dar când mai mulți soldați au prins curaj, n-a mai contat din al cui piept se aude vestea că omenirii i s-a născut un Mântuitor.

Nu, nu un scenariu de film deși ar putea. Evenimentul este real și a avut loc în iarna anului 1914, când trupele britanice, germane și franceze au semnat un armistițiul de Crăciun.

Ca drept dovadă, mărturie stau scrisorile trimise de cei de pe front acasă:

„Brusc, au început să apară lumini de-a lungul parapetului german care era la 50-60 de metri de noi, erau brazi împodobiţi cu lumânări aprinse, care au ars constant în aerul îngheţat, fără vânt…” – sergentul britanic Graham Williams, Brigada a V-a Londoneză de Puşcaşi în „The Times”, august 1947

„Pentru început, germanii au cântat un colind de-al lor şi apoi noi am cântat unul de-al nostru, până când noi am început să cântăm «O Come, All You Faithful» şi germanii s-au alăturat imediat cântând acelaşi imn în versiunea sa latină, «Adeste Fideles»” – sergentul britanic Graham Williams, Brigada a V-a Londoneză de Puşcaşi în „The Times”, august 1947

„Şi m-am gândit, ei bine, acesta este într-adevăr un lucru extraordinar: două naţiuni, în mijlocul unui război, cântând acelaşi colind. Era ireal, era magic, avem impresia că dorm și visez…” – sergentul britanic Graham Williams, Brigada a V-a Londoneză de Puşcaşi în „The Times”, august 1947

„Era un ajun de Crăciun ca în cărțile poștale. Era o splendidă lună, mare și palidă, ger și alb aproape peste tot. Și, în jurul orei – să zicem 7 sau 8 seara, am auzit acel cântec și multă zarvă… Apoi, deodată, au apărut lumini de-a lungul întregii tranșee germane și m-am gândit: «Ce lucru ciudat!», după care germanii au început să cânte «Stille nacht, heilige nacht».

„M-am sculat – toate celelalte santinele au făcut același lucru – i-am sculat pe toți ceilalți pentru a veni să vadă ce Dumnezeu se petrecea. Ei și-au terminat cântecul, noi i-am aplaudat, după care ne-am gândit că trebuie să ripostăm și noi într-un fel, așa că am răspuns cu «The First Noel».

Când am terminat, ei au început cu toții să bată din palme apoi au atacat unul dintre colindele lor favorite, «O, Tannenbaum», care are aceeași melodie ca «The Red Flag».

„Așa că am continuat, mai întâi germanii cântând un colind de Crăciun de-al lor, și noi cântam un altul. Apoi noi am început «O come all ye faithfull», iar germanii ni s-au alăturat imediat, cântând același lucru cu cuvinte latine «Adeste fideles».

„M-am gândit că așa ceva cu adevărat ieșit din comun, ca două țări să cânte colinde împreună în timpul unui război.”

Căpitanul german Josef Sewwald, „ajutat” de colindele comune, a făcut un gest îndrăzneţ:

„Am strigat la duşmanii noştri într-o engleză aproximativă, fusesem la Londra câteva luni în 1910, că nu vrem să tragem şi că am vrea să facem un armistiţiu de Crăciun. Am spus că voi veni din partea mea şi vom putea vorbi unii cu alţii”.

Iar minunea nu a întârziat să apară. Războiul chiar și pentru o zi a fost oprit! Iubirea triumfase în fața urii și a războiului.

De cum s-au zărit primele raze ale soarelui, o parte semnificativă din batalionul soldaților germani au ieșit din tranșee au trecut podul „No Man’s Land”, (Pământul Nimănui), ce era plin de sârmă ghimpată și au strigat: „Crăciun fericit” în limba maternă a dușmanilor lor.

Toți au crezut că e vorba de un truc, dar văzând că germanii nu au arme asupra lor, ci vin cu gânduri de pace, au părăsit tranșeele și au venit să dea mâna cu „oaspeții”.

Și-au făcut chiar și mici cadouri, așa cum cere tradiția de Crăciun: au făcut schimb de țigări, brichete și mici subveniruri. și au cântat împreună colinde. A existat chiar și un caz documentat în care soldați din tabere opuse au jucat un meci de fotbal.

Chiar dacă pace a durat doar o zi, acest armistițiu a intrat în istorie. Iar războiul deși reluat nu a început oricum, ci cu o strângere de mână prietenească.

„La 8:30 am tras trei gloanţe în aer şi am pus steagul pe care scria «Crăciun fericit» pe parapet.

Un german a pus un steag pe care scria «Multumesc». Ne-am salutat şi ne-am întors în tranşee. El a tras două gloanţe în aer şi războiul începuse din nou”.

Îşi amintea căpitanul britanic, Charles „Buffalo Bill” Stockwell, într-un interviu acordat pentru cei de la „The Guardian” în anul 1959.