Și a venit și mult așteptatul cadou de la Netflix de Crăciun, Jocul Calamarului Sezonul 2. Pe cât de așteptat s-a lăsat, pe atât de grăbit mi s-a părut. Undeva, scenaristului i-a dat cu eroare sau s-a lăsat prea mult dus de valul făcut de primul sezon.

Prima parte a avut 9 episoade și o acțiune legată desfășurată pe trei planuri, dacă luăm în considerare și trecutul personajelor, în timp ce a doua parte are doar 7 episoade și încearcă să-și canalizeze toată forța pe dorința de răzbunare, fix așa cum ne-a tot fost prezentat Sezonul 2. Acțiunea de această dată se desfășoară pe două planuri, amintirile fiind aproape inexistente.

E doar părerea mea, dar la cum s-a terminat primul sezon, mă așteptam ca cel de-al doilea să înceapă direct cu Seong Gi-hun întorcându-se în joc, nu angajând mafia coreeană și încercând să dea de urma „omului” ce abordează oamenii aflați în pragul disperării în stația de metrou pentru a-i invita la un joc de-a dreptul mortal, dar care ar putea să le schimbe viața.

Dacă reușiți să nu adormiți la primul episod (eu am ațipit de două ori), atunci poate că aveți o șansă să terminați serialul. Totuși, nu vă promit că vă va stârni interesul instant, ci mai degrabă acesta ar putea veni pe parcurs, însă se cere răbdare și nervi de oțel (oarecum).

Sper că vă aduceți aminte și de ofițerul de poliție, Hwang Jun-ho; acesta a supraviețuit căzăturii de pe stâncă și s-a trezit din comă, iar mai nou ne cere „actele la control”. A fost detașat la brigada rutieră, însă nici acum, după doi ani de la terminarea jocurilor, n-a încetat o zi să caute misterioasa insulă unde și-a revăzut fratele.

Dacă serialul s-ar defini printr-un singur cuvânt, acesta ar fi dorință. Dorința lui Gi-hun de a opri jocurile, dorința mafiei de a pune mâna pe cât mai mulți bani și dorința lui Jun-ho de a-și recupera fratele îi fac să lucreze în echipă în speranța că fiecare își va vedea visul cu ochii.

Și totuși, ceva îi lipsește: primul joc este identic cu cel din primul sezon, cu toate că organizatorii știu că Gi-hun nu va ezita să-și împărtășească cunoștințele sale anterioare despre ce înseamnă cu adevărat Jocul Calamarului. Se pare că a fost nevoie de un mic circ pentru ca „mascații” să-și dea seama că jocurile trebuie înlocuite.

Ideea de a introduce sistemul de votare după fiecare rundă nu a fost rea, dar nu cred că a reușit să creeze suspansul dorit de cei din producție.

Actrița Park Gyu Young are câteva scene emoționante și speciale. Cumva ținută la distanță de fiica ei bolnavă, alege să se alăture jocului, dar nu va fi un simplu pion. Povestea din spatele personajului ei este destul de complexă: este singura dezertoare din Coreea de Nord care a reușit să elimine toți agenții trimiși pe urmele ei doar pentru a trăi în libertate. De asemenea, „donarea organelor” nu intră în fișa postului său. Cu toate că are un trecut de eroină, într-una dintre scene va demonstra cât de slabă este de fapt, ceea ce mi-a lăsat un gust amar. Aș fi dorit să văd o No Eul puternică.

Și când am crezut că personajele au fost toate alese după tiparul primului sezon, a venit Park Sung Hoon care a schimbat în bine dinamica firului narativ. Nu are el o voce de domniță, dar a interpretat extraordinar acest rol. De la tipa firavă, la tipul care a lucrat în forțele speciale ce știe să mânuiască arma și nu-i este frică să provoace o revoltă este o diferență ca de la cer la pământ.

Personajul interpretat de Lee Jung Jae pare de această dată șters, lipsit de idei, penibil în unele cazuri, chiar dacă are intenții bune și este extrem de naiv. Un om aflat în pragul disperării, ce nu poate gândi limpede și nu are un plan imbatabil.

Băieții din „mafia coreeană” par mai mult o turmă ahtiată după bani, ce nu e capabilă să „miroasă” hoitul ce stă chiar sub nasul ei.

Hwang Jun-ho se alătură și el listei personajelor ce nu reușesc să se ridice la nivelul așteptărilor. Ascunde adevărul în speranța că va putea să-și salveze fratele, ceea ce-l pune într-o postură deloc comodă. Ba mai mult, obsedat de găsirea insulei misterioase, își pierde simțurile meseriei, ceea ce-l va costa destul de scump.

Dacă în primul sezon bătrânul s-a alăturat jocului doar pentru a se mai distra, de această dată chiar ținta lui Gi-hun primește numărul 001 pentru a-l încurca pe Seong.

Una peste alta, de la început, lasă mult de dorit; poate deveni chiar plictisitoare. O să vă revină cheful pe la episodul 5 (destul de târziu), deși au avut o grămadă de timp la dispoziție, sezonul doi e mult sub primul. S-a încercat vitalizarea poveștii prin personaje extravagante, ceea ce n-a fost o idee rea, dar cu unele au cam exagerat; mai aveam puțin și credeam că mă uit la un musical.

Pe lângă dorința de răzbunarea a lui Gi-hun, serialul mai abordează și teme precum: iubirea de câștiguri rapide, probleme financiare și sustanțe interzise.

Sinopsis: Gi-hun dorește să se întoarcă cu orice preț în Joc doar pentru a-l opri definitiv. Va reuși să facă acest lucru?

Și după cum știți, urmează și un sezon 3. Acela sper să fie mai bun! Serialul îl găsiți pe Netflix! Spor!