Laureata Nobelului pentru literatură din acest an, a ținut să împărtășească legătura dintre cititori și cărțile sale într-o prelegere intitulată „Lumină și fir”, ce a fost susținută în limba coreeană, confrom koreaherald.

În prelegerea ei, Han Kang, a spus cum a reușit să-și perfecționeze scrisul și a reflectat asupra legăturilor dintre cărțile sale și cititori.

Scriitoarea a susținut prelegerea „Light and Thread” în limba coreeană. Aceasta a durat mai bine de 25 de minute. Han s-a a dezvăluit subiectele ce au determinat-o să se cufunde în procesul creativ și a recunoscut că a pus mai presus viața profesională decât cea personală.

Scrierea unui roman poate varia de la un an la șapte ani, implică, astfel mai multe procese ce pot duce la modificarea acțiunii, a personajelor, dar și a propriilor percepții.

„De fiecare dată când lucrez la un nou roman, îmi pun fel de fel de întrebări, trăiesc în interiorul lor. Când ajung la sfârșitul acestor întrebări – ceea ce nu este același cu când găsesc răspunsuri la ele – ajung la sfârșitul procesului de scriere. Până atunci, are loc o transformare a mea. Încep să scriu romanul așa cum sunt acum, iar la final mă simt cu totul un alt om.”

Han a reflectat la întrebările esențiale din spatele lucrărilor ei. Scriind „The Vegetarian” din 2003 până în 2005, ea s-a luptat cu:

„Poate o persoană să fie vreodată complet nevinovată? Până la ce adâncimi putem respinge violența? Ce se întâmplă cu cel care refuză să aparțină speciei numită om?”

Romanele ei ulterioare au continuat aceste teme: „Lecțiile grecești” astfel am putea observa dacă cele mai blânde aspecte ale umanității ne-ar putea ajuta să suportăm o lume violentă.

După „Lecțiile grecești”, ea a continuta pe lina aceasta a întrebărilor fundamentale despre oameni. Acestea i-au umblat prin minte mult timp și au început să prindă contur atunci când a văzut fotografiile cu victimele masacrului de la Gwangju la vârsta de 12 ani:

„Este acesta actul unui om față de altul? Cum sunt oamenii capabili de o asemenea violență? Și totuși, cum rezistă ei împotriva unei astfel de violențe copleșitoare?”

Mișcarea de Democratizare Gwangju a marcat ultima instanță a legii marțiale în Coreea de Sud – până la declarația șocantă a legii marțiale a președintelui Yoon Suk Yeol din 3 decembrie, o mișcare care i-a surprins pe mulți, inclusiv pe Han, care a declarat vineri în timpul unei conferințe de presă la Stockholm că „ La fel ca mulți sud-coreeni, sunt profund șocată de vestea din ultimele zile și situațiile ce vor urma să aibă loc în 2024 după instituirea unei astfel de legi.”

Criza a fost rezolvată rapid după ce Adunarea Națională a votat pentru încetarea măsurii, Cabinetul aprobând în mod oficial abrogarea acesteia miercuri dimineața. Cu toate acestea, tulburările politice au persistat. Cu mai puțin de patru ore înainte de prelegerea lui Han, parlamentarii au încercat să-l destituie pe președintele Yoon, dar moțiunea a eșuat din cauza boicotului membrilor Partidului din care actualul președinte face parte.

La conferința de presă, Han a reflectat asupra literaturii ca fiind actul de a intra în lumile interioare ale altor scriitori, dar în același timp, spune că ea însăși se adâncește în propria ei lume. Acest angajament repetat, a spus ea, cultivă „puterea interioară”. „Când avem această putere, putem emite judecăți și decide ce să facem în situații neprevăzute.”

Pentru „I Do Not Bid Farewell”, ea a abordat întrebări despre limitele și amploarea iubirii: „În ce măsură trebuie să ne iubim ca să putem rămâne oameni până la sfârșit?”

Han a recunoscut că a reușit să-și șocheze cititorii, surprinși de durerea pe care scriitoarea a mărturisit-o în lucrările sale. Datorită opiniei celor ce îi citesc lucrările, Kang a început să se întrebe:

„Vrem să iubim umanitatea, iar agonia pe care o simțim când acea iubire este spulberată este o dovadă a acelei iubiri? Iubirea naște durere?”

Scriitoarea în vârstă de 54 de ani a mai spus că până în toamna anului 2021, când a fost publicat „I Do Not Bid Farewell”, a considerat că aceste două probleme erau forțele motrice din spatele scrisului ei: „De ce este lumea atât de violentă și durerosă și totuși cum poate fi lumea atât de frumoasă?”

Cu toate acestea, ea a început recent să se întrebe dacă dragostea a fost întotdeauna punctul central al muncii ei. „S-ar putea ca dragostea să fi fost de fapt cea mai veche și cea mai fundamentală nuanță a vieții mele?”

Han lucrează în prezent la un nou roman, legat de Cartea Albă, pe care l-a descris ca o încercare de a-i împrumut temporar viața surorii ei, care a murit la doar câteva ore după naștere. Deși nu poate prezice finalizarea sa, ea și-a exprimat angajamentul de a-și continua călătoria literară.

„Cât timp trăiesc am să scriu. Atât timp cât starea de sănătate îmi va permite acest lucru. Dacă voi vedea că nu mai pot, cărțile mele își vor continua singure viața independente de mine și vor călători după propriile lor destine.”

Han și-a încheiat prelegerea asemănând scrisul cu un curent electric care o conectează la cititori.

„Când simt că acest curent este transmis cititorului, sunt uimită și mișcată. În aceste momente, experimentez firul limbajului care ne leagă – cum se leagă întrebările mele cu cititorii prin acest lucru electric, viu. Îmi exprim recunoștința mea profundă tuturor celor care s-au conectat cu mine prin acest fir și celor care ar putea veni să facă acest lucru.”