În ultimele zile s-a vorbit în mod constant despre Consitituția României și nu într-un mod pozitiv. Totuși, ce este Constituția României? Când a apărut? Ce cuprinde?

Constituția României este fundamentul legal care stabilește structura statului și asigură respectarea drepturilor și libertăților fundamentale ale cetățenilor.

Prin separarea puterilor în stat (legislativă, executivă și judecătorească) se dorește protejarea democrației și a echilibrului în exercitarea puterii.

În esență, Constituția oferă un cadru pentru dezvoltarea societății românești și ghidează guvernarea în slujba interesului public, în respect față de lege și de valorile democratice.

Scurt istoric

De-a lungul istoriei sale moderne, România a adoptat șapte constituții, fiecare marcând un moment semnificativ în evoluția sa politică și socială. Prima constituție, cea din 1866, a fost inspirată din modelul belgian și a instituit o monarhie constituțională, punând astfel bazele unui stat modern. Constituția din 1923 este considerată una dintre cele mai democratice, consolidând regimul monarhic și introducând noi libertăți cetățenești. În contrast, Constituția din 1938, instituită de regele Carol al II-lea, a limitat puterile Parlamentului și a întărit autoritatea regală.

După al Doilea Război Mondial, România a experimentat o transformare drastică cu Constituțiile din 1948 și 1952, care au marcat instaurarea unui regim comunist totalitar, concentrând puterea în mâinile Partidului Muncitoresc Român. Constituția din 1965 a reflectat „epoca Ceaușescu,” acordând putere totalitară liderului unic al statului.

După căderea comunismului, Constituția din 1991 a fost adoptată, restabilind democrația și pluralismul politic. Revizuirea din 2003 a acestei constituții a fost esențială pentru integrarea României în Uniunea Europeană, adaptând cadrul legal la cerințele comunității internaționale.

Cum s-a împărțit Constituția României?

Constituția din 1991, revizuită în 2003, conține 156 de articole, împărțite în 8 titluri:

Titlul I – Principii generale
Titlul II – Drepturi, libertăți și îndatoriri fundamentale
Titlul III – Autoritățile publice
Titlul IV – Economia și finanțele publice
Titlul V – Curtea Constituțională
Titlul VI – Integrarea euroatlantică
Titlul VII – Revizuirea Constituției
Titlul VIII – Dispoziții finale și tranzitorii

Toate celelalte legi trebuie să respecte aceste principii fundamentale. Curtea Constituțională se ocupă exclusiv de verificarea compatibilității legilor și altor hotărâri cu dispozițiile constituționale.

Ce cuprindea versiunea din 1991?

Constituția a fost aprobată de o Adunare Constituantă, printr-un vot de 414 la 95 la data de 21 noiembrie 1991 și prin referendum constituțional pe 8 decembrie 1991, cu 77,3% voturi favorabile.

Constituția conține 7 titluri și 152 de articole.

• România este definită ca „stat național, suveran, independent, unitar și indivizibil”.
• Forma de guvernământ este o republică, condusă de un președinte cu un mandat de cinci ani, eligibil pentru un al doilea mandat.
• Președintele reprezintă statul român în relațiile interne și externe, asigură respectarea Constituției și buna funcționare a instituțiilor statului și este garantul independenței, unității și integrității statului.
• Parlamentul este „organul reprezentativ suprem al poporului român și unica autoritate legiuitoare”; este bicameral (Camera Deputaților și Senatul) și este ales pentru un mandat de patru ani.
• După numirea prim-ministrului de către președinte, Parlamentul validează componența și programul Guvernului și îl poate demite prin moțiune de cenzură.
• Constituția prevede drepturi și libertăți civice fundamentale și creează instituția Avocatului Poporului pentru a asigura respectarea acestora.

Ce s-a schimbat în Constituția României după reviziuirea din 2003?

Constituția din 1991 a fost amendată pentru prima dată în 2003. Documentul revizuit a fost adoptat prin referendumul constituțional pe 18-19 octombrie 2003 cu o participare de 55,7% din cei 17.842.103 de alegători eligibili. Din cei care au votat, 89,70% au spus „da”, iar 8,81% „nu”. Constituția revizuită a intrat în vigoare zece zile mai târziu.

Au fost introduse articole privind „Integrarea în Uniunea Europeană” și „Aderarea la NATO”, ducând numărul total la 156 de articole, grupate în 8 titluri.

1. Aderarea la Uniunea Europeană și OTAN (NATO) se face prin vot parlamentar, nu prin referendum.
2. Mandatul președintelui este extins de la 4 ani la 5 ani.
3. Cetățenii UE rezidenți în România pot vota și candida la alegerile locale.
4. Minoritățile naționale au dreptul de a folosi limba maternă în administrația locală și justiție.
5. Garantează explicit dreptul la proprietate privată.
6. Restrânge privilegiul imunității parlamentare doar la declarațiile politice.
7. Clarifică atribuțiile camerelor legislative.
8. Elimină obligația constituțională a serviciului militar obligatoriu (încheiat în 2006).
9. Autorității judecătorești îi este recunoscută independența, limitându-se rolul Parlamentului în alegerea Consiliului Superior al Magistraturii.
10. Gratuitatea învățământului de stat nu mai este garantată necondiționat (ci numai conform legii).

A mai fost propusă o a doua revizuire, dar…

Problema reformei constituționale a fost discutată frecvent la începutul anilor 2010, în special după o criză politică majoră din a doua jumătate a anului 2012. Coaliția de guvernare de atunci, Uniunea Social-Liberală, a afirmat că constrângerile constituționale insuficiente l-au determinat pe președintele Traian Băsescu să abuzeze de puterile sale, cerând astfel modificări. O dezbatere publică a început în 2013, iar o Comisie Parlamentară pentru Revizuirea Constituției a fost înființată. Totuși, proiectul de reformă a stagnat după ce Uniunea Social-Liberală s-a desființat la începutul lui 2014 și Băsescu și-a încheiat mandatul.

Succesorul lui Băsescu, Klaus Iohannis, și prim-ministrul Victor Ponta au susținut o a doua revizuire a Constituției, considerând că ar trebui să fie o prioritate politică în 2015, având în vedere că nu erau alegeri programate în acel an. Pe 18 ianuarie 2015, vicepreședinta Comisiei, Valeria Schelean, a cerut convocarea imediată a comisiei pentru a începe lucrările.

În 2015, România s-a confruntat cu instabilitate politică, scandaluri de corupție și proteste publice, care au îngreunat reformele. Polarizarea politică a complicat și mai mult consensul asupra modificărilor propuse. În anii următori, discuțiile despre revizuirea Constituției au fost sporadice și nu au dus la inițiative concrete. Temele legate de drepturile cetățenilor și protecția minorităților au fost discutate, dar fără măsuri legislative clare.

De asemenea, în contextul pandemiei COVID-19, atenția guvernului s-a concentrat pe gestionarea crizei sanitare, ceea ce a dus la întârzieri și mai mari în abordarea reformelor constituționale.

Sursa: Wikipedia