Pe 30 noiembrie, românii sărbătoresc Sfântul Andrei, o sărbătoare plină de semnificație, însoțită de obiceiuri străvechi și superstiții fascinante. Noaptea de sfântul Andrei este considerată una magică, în care granița dintre lumea celor vii și a spiritelor devine mai subțire. Hai să descoperim împreună ce tradiții și obiceiuri se păstrează de-a lungul vremii!

Focul Sfântului Andrei – protecție și purificare

Unul dintre cele mai cunoscute obiceiuri este aprinderea focului în curte sau pe uliță. Acest foc simbolizează purificarea și protecția împotriva spiritelor rele. Se spune că cine se așază lângă foc va fi ferit de rău și va avea parte de un an prosper. Focul se păstrează aprins până dimineața, iar cenușa este adunată și îngropată pentru a aduce noroc.

Spirite rătăcite?

În noaptea de Sfântul Andrei, se crede că spiritele rătăcite umblă pe pământ. Din acest motiv, românii obisnuiesc să închidă bine ușile casei, pentru a nu lăsa să intre spiritul rău. De asemenea, se fac rugăciuni și se aprind lumânări pentru a-i îndepărta pe cei răuvoitori.

Doar vise?

Se spune că visele din noaptea de Sfântul Andrei au o semnificație deosebită și pot prezice evenimentele din anul ce urmează. Fetele care doresc să își afle ursitul pot pune sub pernă un obiect personal, iar în vis își vor vedea viitorul partener. Acest obicei este asociat cu puterea magică a nopții și cu credința că visele sunt mesaje din lumea nevăzută.

Supersitiții sau întoarcerea la tradiții?

Se crede că în noaptea de Sfântul Andrei, sufletele strămoșilor se întorc acasă. Românii obișnuiesc să așeze o masă cu bucate pentru a-i primi și a-i omagia. Pe masa tradițională se pun mâncăruri specifice, precum colaci, vin, și preparate din carne, pentru a-i răsplăti pentru protecția oferită pe parcursul anului.

Sfântul Andrei sau noaptea vrăjitoarelor?

De Sfântul Andrei este noaptea vrăjilor şi a farmecelor Noaptea Sf. Andrei este una dintre cele mai importante din an, pentru vrăji şi farmece. Fetele măsoară nouă ceşcuţe cu apă pline, şi le toarnă într-o strachină, care se pune sub icoană. A două zi, în zori, se măsoară din nou, cu aceeaşi ceşcuţă, apă din strachină. Dacă va mai rămâne pe fundul străchinii apă, fie şi câteva picături, atunci vor avea noroc; dimpotrivă, dacă ultima ceşcuţă va rămâne neumpluta cum trebuie, atunci nu vor avea noroc şi nu se vor mărită. În noaptea de Sf. Andrei, că să-şi viziteze ursitul, faţă îşi pune sub cap 41 de boabe de grâu şi dacă visează că-i ia cineva grâul, se va mărita. Unele fete îşi pregătesc turtă, pentru ea aducând apă cu gură. Pentru acest colac aduc apă neîncepută, iar produsele din care se prepară turtă (făină şi sare) sunt măsurate cu o coajă de nuca. După ce au fost coapte pe vatra, fetele îşi mănâncă turtitele preparate, convinse fiind că ursitii vor veni, în vis, cu apă să le potolească setea. Fetele mai fac un colac din pâine dospită, punând în mijlocul lui câte un căţel de usturoi. Dus acasă, colacul este aşezat într-un loc călduros, unde este lăsat vreme de o săptămâna. Dacă răsare usturoiul din mijlocul colacului, faţă cunoaşte că va fi cu noroc. Dacă nu răsare, faţă se întristează şi spune că va fi lipsită de noroc. Unele fete merg în această noapte la fântână, aprind acolo o lumânare de la Paşti şi o afundă cu ajutorul găleţii. Când faţă apei este luminată bine, faţă zice: „Sfinte Andrei, Scoate-i chipul în faţă apei, Că în vis să-l visez, C-aievea să-l văz!” Atunci, apă din fântână se tulbură şi faţă îşi vede, se spune, chipul ursitului. Unele îşi fac de ursită cu 9 potcoave, 9 fuse, 9 ace, 3 cuţite şi o coasă, toate înfierbântate în foc. După ce s-au înroşit, se scot afară, se sting în apă şi apoi se descântă.

Fetele împart usturoi între ele

Tot în seară de 29 noiembrie, se adună la o casă mai mulţi flăcăi şi fete. Pe o masă, ei pun mai multe căciuli de usturoi, împrejmuite cu tămâie, smirnă şi câteva lumânări de la Paşti aprinse. Pun apoi pe masă diferite feluri de mâncare, mănâncă, vorbesc şi rad în toată voia bună, până când apar zorii zilei. Fetele îşi împart între ele usturoiul, pe care îl duc a două zi la biserica, pentru a-l sfinţi preotul.Acest usturoi se pune pe policioară la icoane, fiind bun de făcut de dragoste. În alte zone din ţară noastră, păzitul usturoiului se face în felul următor: Într-o casă de gospodar se strâng 10-12 fete, având fiecare fată câte o pâine, trei căpăţâni de usturoi, un fir de busuioc, legate cu o aţă roşie şi o sticlă de rachiu. Aceste lucruri se pun pe o masă, într-un colţ al casei, şi se acoperă cu o broboadă roşie. Lângă lucruri, pe masă, stă un sfeşnic c-o lumânare aprinsă, care arde de cu seară şi până în ziua. Lângă masă, una în dreapta şi una în stânga, stau de straja două babe, care bagă bine de seama că să nu se fure din lucruri, ori să nu pună cineva mâna pe ele. Ele stau acolo neclintite până dimineaţă. La această petrecere, vin şi băieţi cu lăutari. Se cânta şi se petrece până în zori. Când s-a făcut ziua, hora este jucată afară. Un flăcău joacă în mijlocul horei toate lucrurile fetelor, păzite de bătrâne. După joc, fetele îşi iau lucrurile şi le împart flăcăilor. Pâinea se mănâncă, rachiul se bea, usturoiul se păstrează de leac. Când vitele-s bolnave, li se da mujdei în borş ori vin şi le trece. Dacă se fură din usturoi, nu-i bine deloc: fetei nu-i va mai merge bine. Usturoiul păzit este semănat primăvară.

Dacă pleci la drum lung, să iei puţin usturoi cu ţine. De Sfântul Andrei, fetele își află ursitului Ajunul de Sfântul Andrei aduce multă forfotă pentru fetele şi femeile din Maramureş. Pe Valea Marei fetele de măritat abia aşteaptă venirea serii că să-şi poată află ursitul în timp ce femeile se ocupă de protecţia casei şi a gospodăriei pentru tot anul ce va urmă. Că să şi reuşească aceste lucruri, atât fetele cât şi femeile, trebuie să parcurgă ritualuri tradiţionale a căror vechime încă nu a fost stabilită cu exactitate de către specialiştii în folclor şi etnologie. Pentru a ştii cine le va fi soţ, fetele apelează la celebra turtă din aluat foarte sărat, care după ce este gata de frământat sfârşeşte coaptă pe cărbuni încinşi. Jumătate este mâncată înainte de culcare pentru a face sete, iar cealaltă jumatat pusă în ştergar sub pernă până dimineaţă. Visul în care un tânăr vine să-i aducă apă de băut tinerei fete, va fi visat numai dacă măritişul va avea loc în perioada ce urmează postului. Dacă viitorul soţ refuză să apară în vis cu apă de băut, atunci faţă respectivă va trebui să mai aştepte. Pe cât de nerăbdătoare sunt fetele să pună în practică acest obicei, pe atât de ocupate sunt mamele şi bunicile lor, cu alte îndeletniciri ce trebuiesc făcute numai în ajun de Sf. Andrei. Când se pune grâu la încolțit de Sf. Andrei Una din cele mai cunoscute tradiții de Sfântul Andrei este legată de grâul pus la încolțit.

Grâul este considerat un simbol al belșugului, al prosperității. Indiferent că vorbim de tradiția păgână sau cea religioasă, această plantă este văzută ca sursa vieții, deoarece din grâu se face pâine, iar aceasta este mâncarea de bază. Cel mai frecvent, grâul se pune la încolțit în ziua de 30 noiembrie, cea în care românii îl sărbătoresc pe Sfântul Andrei. Dacă este, însă, să respectăm întru-totul tradiția, grâul se pune la încolțit în prima oră a zilei Sfântului Andrei. Așa-dar ar trebui ca pe data de 29 noiembrie să așteptați miezul nopții și apoi să începeți procedeul de semănare a grâului.

Surse: Învie tradiția și Libertatea