Inspirată fiind de proverbul „Țara arde, iar baba se piaptănă!”, România s-a gândit să se pieptene, iar globul să ardă, evident la figurat. Stați liniștiți, nu a dat nimeni foc la Pădurea Amazoniană și nici lui Putin nu i-a alunecat accidental degetul pe butonul cu nucleara.

Însă, suntem atât de prinși în „Da, eu cu cine votez?!”, „Nu spun ține, persoană importantă”, că cele mai fierbinți subiecte ale momentului ne lasă reci. Ca de exemplu: n-a făcut românul până acum caterincă de extratereștrii ce trăiesc în ocean, nimeni n-a făcut meme cu George sau Șoșo sunându-l pe Putin și impunând să nu deq cu nuclearele (nu de alta, dar Rusia a început din nou să amenințe cu ele), peste mări și țări, mai exact peste ocean se instaurează Project 2025 (ce-o mai fi și aia?), iar noi, dragii de noi, tot cu „Eu pe cine mama mare votez duminică?” umblăm.

Nu că suntem ceva de speriat! Presa s-a bătut cu pumnii în piept și în dezbateri care mai de care mai imaginare, pardon reale, în care niciun invitat, dar absolut niciunul nu a avut tratament preferențial sau să fi primit întrebările dinainte. Doamne ferește! Scuipăm și-n sân! Influențerii n-au fost deloc, dar deloc plătiți să facă campanii pe mai multe rețele de socializare, pentru a favoriza un anumit candidat.

Tot în acest weekend, cu precădere duminică, se vor anunța adrese de nepoții și copiii ce vor veni în vizită la bunici, respectiv părinți. Nu, nu, vin să le ascundă buletinele, ci doar li s-au făcut dor de ciorba și sarmalele pe care le face mama/bunica și de țuica fiartă cu boabe de piper a tatei/bunicul.

Chiar și cu toate scrisorile de „dragoste” primite de la Ciolacu (o mare parte dintre ele au ajuns pe foc, iar pe altele lumea a curățat cartofi; bani aruncați la gunoi), cu manele lui Ciucă și ale lui Simion (care o fi oare prima în trendul de pe YouTube?), cu feminismul debordant al Elenei Lasconi (pe tanti o susține chiar și fiica; gata, s-au împăcat), cu boții lui Georgescu, cu iubirea eternă, „Mihaela, dragostea mea” a lui Geoană (plus câteva discursuri plagiate, pardon, inspirate de la foști președinți americani) și cu Terheș euroiul, pardon europarlamentarul nostru… nimeni, dar absolut nimeni nu ne-a spus exact pe cine să alegem. Toți ne doresc votul, se luptă pentru el mai că mai au puțin și se roagă de noi, iar noi le spunem: „Ce-mi pasă mie, chip de lut? / Dacă ești tu sau altul?” Oricum, ochii și mâini nu mai aveți/ La Cotroceni când vă vedeți./ Și noi rămânem iar pe-afară. / Așteptând timpul să zboară…

Aceste figuri emblematice s-au dat peste cap și aproape că seară de seară ne-au oferit circ pe pâine și vorbe goale. Cricul evident că este plătit pentru că nu sunt scutiri de facturi ca alții, iar vorbele goale au fost gratuite.

Acest articol este un pamflet și trebuie tratat ca atare!