Astăzi, 21 noiembrie, pe lângă faptul că sărbătorim Intrarea Maicii Domnului în biserică și e dezlegare la pește, este și Ziua mondială a salutului.

Această zi devine ambasadoare a păcii, fiind o bună ocazie pentru oamenii din lume întreagă să militeze pentru pacea mondială. Salutul este o formă elementară de politețe și interacțiune dintre oameni, indiferent de rasă, religie, cultură sau naționalitate.

Ziua mondială a salutului a fost inițiată în anul 1973 de frații Brian și Michael McCormack din Omaha, statul Nebraska, din Statele Unite ale Americii. Această zi a fost susținută de personalități publice, lideri religioși, laureați ai Premiului Nobel pentru Pace precum și de 180 de țări, potrivit http://www.worldhelloday.org. A fost sărbătorită pentru prima dată în contextul conflictului din octombrie 1973, dintre Egipt și Israel, ca o formă de protest nonviolentă la adresa războiului.

Cine s-ar fi gândit că cel mai vechi lucru din lume ar putea fi chiar salutul? Conform cercetătorilor, primele atestări ce fac referire la salut datează din vremea de început a dinastiilor chinezești. Pe atunci, oamenii de rând își acopereau ochii cu palma pentru a nu fi orbiți de lumina împăratului. Și dacă vă sună cunoscut, aflați că salutul militarilor își are originea în acest obicei antic.

Sunt sigură că ați auzit și de „Ave Cezar!”, care adesea era însoțit de strângerea antebrațelor, ca semn de încredere, întrucât brațul neînarmat simbolizează până în prezent pacea și prietenia.

În epoca cavalerilor, domnițele erau salutate cu reverențe adânci și sărutul mâinii. În prezent, strângerea mâinii este obiceiul care se practică cel mai des când doi oameni se întâlnesc pentru prima dată, indiferent dacă sunt bărbați sau femei.

Știți vorba aceea: „Câte bordee, atâtea obiceiuri”. După cum știți, o mare parte a poporului asiatic, după ce salută, se înclină; noi ne strângem pur și simplu mâinile, dar în Tibet este politicos să scoți limba atunci când întâlnești pe cineva pentru prima dată. Francezii, în schimb, pe lângă strângerea mâinii, se sărută pe ambii obraji; în Botswana, oamenii își ating palmele ușor, dar nu le strâng; în Cambodgia, își lipesc palmele, ținându-le apropiate de piept. Cu cât palmele se ridică mai sus, cu atât respectul arătat este mai mare. În nordul Mozambicului, oamenii bat de trei ori din palme înainte de a rosti cuvântul pentru salut. În Australia, la prima întâlnire nu e politicos să îmbrățișezi sau să săruți și nici să vorbești despre chestiuni personale.

Se spune că pe glob se vorbesc 6.500 de limbi, astfel că oamenii se salută cu: „Anyaseyo” (coreeană), „Ni hao” (chineză), „Bonjour” (franceză), „Ciao” (italiană), „Șalom” (ebraică), „Hallo” (germană), „Olá” (portugheză), „Zdravstvuitie” (rusă), „Al Salaam a alaykum” (arabă), „Merhaba” (turcă), „Hello” (engleză).

Cea mai populară și internațională formă de salut este „Hello”, de asemenea, este și formula universală de salut la telefon.

Ne-am plimbat puțin prin lume, dar să ne întoarcem la noi în țară și să aflăm cam cât de variate sunt formele noastre de salut în funcție de zona geografică în care ne aflăm.

Dacă muntenii obișnuiesc să spună „Bună!”, ardelenii apelează la tradiționalul „Servus” (sunt sigură că l-ați auzit de câteva ori rostit, dacă nu zilnic, atunci când v-ați plimbat prin Ardeal), în Banat am aflat că este preferat cuvântul „Ciau”.

Sunt un popor creștin ortodox, așa că avem și saluturi ce pot fi interpretate drept scurte rugăciuni cum ar fi? „Doamne ajută!”, „Domnul fie cu tine!”. Tot aici putem include salutul pascal: „Hristos a Înviat!”/ „Adevărat a Înviat!”, dar și cel al Înălțării Domnului Iisus Hristos la cer: „Hristos S-a Înălțat!”/ „Adevărat S-a Înălțat!”.

Formele de salut, indiferent de locul unde ne-am aflat pe glob, sunt folosite pentru a contribui la îmbunătățirea relațiilor interumane. În această zi se fac numeroase demonstrații pentru a conștientiza importanța comunicării în menținerea păcii.