Domnitorii Țării Românești au avut alipite de prenumele lor tot felul de atribute: „cel bătrân”, „cel frumos”, „înecatul”, „cel tânăr”, „ciobanul”, „cel bun”, „cel rău”, „surdul” și lista ar putea continua. Așa că de ce ne-ar surpinde dacă cineva ar fi supranumit „Dracula” sau „fiul diavolului”?

Personalitatea putenică și modul în care-și pedepsea dușmanii, a lui Vlad Țepeș, i-a adus porecla de „Dracula” sau de „fiu al diavolului”. Exclusă nu este și varianta ca acest supranume să-l fi moștenit de la tatăl său, pe care-l chema Vlad Dracul.

În octombrie, s-au împlinit 576 de ani de la prima urcare pe tronul Țării Românești a lui Vlad Țepeș, voievodul al cărei pagină de istorie nu poate fi trecută cu vederea. Oricâți ani vor mai trece, mereu va fi cineva ca să-și amintească de Țepeș și de țepele prin care-și pedepsea inamicii sau trădătorii.

Unele izvoare istorice surprind și o altfle de personalitate, ceva mai puțin cunoscută a celui ce a condus Țara Românească.

Vlad Țepeș (1431 – 1476) a fost la cârma Munteniei, de 3 ori, iar cea mai lungă perioadă de domnie a lui Dracula în Țara Românească a fost de 14 ani.

Tânărul care a cucerit capitala Țării Românești

Cea mai scurtă domnie a lui Vlad Țepeș a fost de doar câteva luni și a început în toamna anului 1448, când tânărul fiu al voievodului Vlad Dracul, a profitat de înfrângerea armatelor muntene și transilvane de către turci, la Kosovo, și a intrat cu o mică armată de mercenari, în Țara Românească, ocupând cetatea Târgoviște, care pe atunci era centru de putere al regiunii muntene.

„La 31 octombrie 1448, un adolescent aspirant la tronul Țării Românești s-a declarat conducătorul acelei țări. El nu s-a născut acolo; nu a fost botezat în credința sa ortodoxă; originea sa princiară era discutabilă; nu avea bani; nu avea armată sau susținători; și cel mai ciudat dintre toate, era îmbrăcat ca un ofițer al armatei turcești pe care tocmai o părăsise. Tânărul de șaptesprezece ani era fiul lui Vlad Dracul, domnitorul de două ori al Țării Românești și fiul nelegitim al domnitorului Mircea cel Bătrân, o figură iconică pentru români. Fiul lui Dracul a fost numit Vlad al treilea, numit mai târziu Dracula (Fiul diavolului)”, astfel l-a descris istoricul Ion Grumeză, în volumul „Rădăcinile balcanizării, Europa de Est în anii 500 – 1500” (The Roots of Balkanization, Eastern Europe C.E. 500-1500, apărută în 2010).

Dar așa cum v-am spus mai sus, Țepeș nu a rămas mult timp la conducerea țării. La două luni după înscăunare sa, Vladislav al II-lea, își recapătă tronul.

A fost „Dracula” un cruciat?

Vlad Țepeș se va întoarce în anul 1456, când, își va învinge oponetul și va urca din nou pe tronul Țării Românești. Din acest an va începe perioada de domnie care l-a făcut faimos în Europa.

„Fără a pierde timp, Dracula s-a angajat într-o cruciadă internă care a implicat acțiuni îndrăznețe și măsuri de reformă. Om cu o disciplină și onoare impecabile, acoperit cu o sete de răzbunare, și-a consolidat puterea angajând propria sa armată de mercenari în uniformă.”

Conform istoricului Ion Grumeză.

Boierimea a fost obligată să-i plătească taxe, iar cei ce nu se supuneau erau pe loc executați. Domnitorul Țării Românești a fost responsabil și de masacrarea într-un mod cinic a cerșetorilor, persoanelor fără adăpost și suferinzilor de pe întregul teritoriul al Munteniei, iar hoților și răufăcătorilor le pregătea țeapa.

„În decurs de un an, drumurile muntene erau atât de sigure încât o pungă pierdută plină cu monede de aur putea rămâne neatinsă în mijlocul unei intersecții aglomerate”

Arată Ion Grumeză în cartea sa.

În 1457 a organizat o sărbătoare domnească pentru a celebra Paștile și i-a invitat pe boieri să-i fie oaspeți. După o călătorie lungă ce a început din Târgovişte, s-au trezit într-o regiune de munte îndepărtată.

Acolo au fost obligați să muncească la construcția cetății Poienari. Aceasta va deveni noua fortăreață din munți a lui Țepeș.

Cei mai tineri erau siliți la muncă până la moarte, iar cei mai în vârstă, au fost trași în țeapă, în timp ce moșiile lor au fost luate de nobilimea loială prințului, care de atunci avea să fie poreclit „Țepeș”.

„Tragerea în țeapă era o pedeapsă practicată de perși și turci pentru a inspira teroare și teamă rebelilor, așa cum romanii foloseau crucificarea. Fiind o afișare publică concepută pentru a descuraja neascultarea, a fost un simbol înfiorător al puterii absolute, care a avut un efect înfricoșător atât asupra populației, cât și asupra dușmanilor. Pentru Dracula a fost o modalitate de a-și face cunoscut mesajul regal: „Asta i se poate întâmpla oricui” care nu era dispus să se comporte conform dorințelor regale”, arăta autorul Ion Grumeză.

Zeci de mii de oameni ar fi fost victimele cruzimii voievodului muntean, printre ei numărându-se mii de turci luați prizonieri în confruntările militare ale armatelor lui Vlad Țepeș cu otomanii.

Unii cărturari ai epocii, ca umanistul italian Callimachus l-au numit „cel mai mare împărat și domn” al vremii, iar unii istorici ai epocii moderne l-au descris ca fiind „ultimul cruciat”, însă legendele care îl înfățișau ca fiind un personaj diabolic, gata oricând să comită fapte înfiorătoare, sunt tot ce mai amintesc de voievodul muntean.

Prizonierul de lux al regelui Matia

Vă vine să credeți sau nu, „Dracula” a fost luat prizonier la Curtea regelui Matia, în toamna anului 1462. Aici, Vlad Țepeș a trăit 12 ani în capitivitate, la Vișegrad și Buda, până în 1475, când a revenit pe tronul Munteniei. În perioada exilului său forțat, Vlad a avut un statut privilegiat, iar personalitatea sa era foarte diferită de cea conturată de legendele pe cei i se atribuiau.

„În loc să arate și să se comporte ca un monstru, Dracula era un cavaler bine îngrijit, care vorbea șase limbi și avea maniere alese. Le fermeca pe femei cu sex-apealul său și se impunea în fața bărbaților. Când era întrebat despre cruzimile sale, afirma că cei răi se trăgeau singuri în țeapă. Se spunea că ochii săi verzi închis puteau pătrunde prin ascultătorii săi, uimiți”, arăta istoricul Ion Grumeză.

Regele Matia îl aducea pe Țepeș la întâlnirile pe care le avea cu ambasadorii puterii otomane la Buda pentru a-i face să le fie frică.

„Îmbrăcat în costume de război și purtând vizibil Ordinul Dragonului, purtând inelul său cavaler peste degetele înmănușite, care se sprijineau cu aroganță pe sabia grea de cruciada dată tatălui său la Nürnberg, prințul Dracula stătea ferm lângă tronul regal al Ungariei”, a scris Ion Grumeză, în volumul „Rădăcinile balcanizării, Europa de Est în anii 500 – 1500”.

În timpul petrecut la Curtea regală, Vlad Țepeș s-a convertit la catolicism, s-a căsătorit cu verișoara regelui Matia și a participat la încoronarea acestuia în 1464. A primit apoi gradul de căpitan în armata ungară ș a primit misiunea de a apăra granițele Transilvaniei medievale.

Revenit în 1475 la conducerea Țării Românești, Vlad Țepeș moare, un an mai târziu, asasinat pe câmpul de luptă, la vârsta de 45 de ani.