Fărâmiță Lambru și Maria Tănase au fost prieteni timp de 10 ani, bine cei din urmă 10 ani din viața celebrei cântărețe.

S-au cunoscut dintr-o „nevoie” (cineva trebuie s-o acompanieze pe doamna muzicii lăutărești) și cumva mâna cea fină a destinului a făcut ca acel cineva să fie chiar Fărâmiță. Și dacă până acum ați crezut că numele de familie al lăutarului era Lambru, v-ați înșelat. Lambru este prenumele, în timp ce Fărâmiță „îi era secretariatul”.

Prima lor întâlnire a avut loc în anul 1951, la Teatrul de Estradă. Maria căuta demult un instrumentist, îl vede, îl ascultă, îl trage apoi deoparte și privindu-l în ochii negri i se adresează:

,,Măi, Fărâmiță, mă trage curentul de la acordeonul tău, m-apucă tusea și gripa, dar îmi place cum cânți. Așa firav cum ești, ții bine pe umerii tăi pirpirii acordeonul ăsta cu burduful spart și 48 de bași. Și pe deasupra mai ai și ținută de parcă ai fi un prinț indian și nicidecum un lăutar venit din Tei.”

Dacă cineva l-ar fi întrebat pe lăutar de unde are acordeonul acesta, ar fi spus fără ezitare că l-a cumpărat de la mama lui.

Întâmplări amuzante

1. Fărâmiță și Maria iau trenul pentru a ajunge la un eveniment. Întâmplarea face ca cei doi să coboare cu o stație mai devreme. Acum, faptul era deja consumat și nu mai aveau ce face, decât să aștepte următorul tren.

Cum stătea doamna muzicii lăutărești pe peron, numai ce vede un grup de lăutari. Îl face atent pe Fărâmiță, îl roagă să le cumpere băieților câteva sticle de vin și să se bage în vorbă cu ei. Zis și făcut, doar că simpaticul acordeonist din vorbă în vorbă le spune lăutarilor că Maria Tănase se află pe peron.

Lăutarii și-au luat fiecare instrumentul și s-au îndreptat spre locul unde se afla artista. Și uite, așa, ad-hoc s-a pus de o petrecere în gară. Nimeni nu spune când s-a terminat „programul”, cert e că Fărâmiță și Maria au fost treziți de lăutari pentru a prinde trenul ce avea să-i ducă la evenimentul unde trebuiau să cânte.

2. Fărâmiță avea un vis. Să-și cumpere un „acordeon” șmecher, dar de câte ori încerca să facă asta se îmbolnăvea și ajungea la spital (el era din fire un om mai bolnăvicios). Într-una dintre aceaste dăți, în salon la el intră Maria Tănase, care nici una, nici două, îl roagă să-i spună dacă a reușit să-și cumpere acordeonul mult dorit.

Bărbatul i-a mărturisit că, internat fiind, a cheltuit banii pe tratament, așa că nu-și poate permite o altă cheltuială. Colega lui, care i-a devenit și nașă, îi promite că-i va cumpăra instrumentul mult dorit, însă după ce părăsește spitalul, Mariei Tănase i se fură banii.

„Cum, necum…. nu știu ce a făcut că marți a venit și mi-a pus în brațe acordeonul,” a fost amintirea pe care Fărâmiță nu avea cum să o uite. Tot în acea clipă au început să cânte de au înveselit întregul spital.

3. Odată, Fărâmiță a sunat-o pe soția lui să-i spună să-i facă sarmale. Și enumera ingredientele pe care ea să le pună în mâncare. Maria Tănase trece pe lângă el și-i strigă: „Zi-i să pună și căcat!” Iar omul nostru, fără să stea pe gânduri, îi strigă nevestei în telefon: „Auzi, fă, să pui și căcat, că vine doamna Maria la masă!”

Și probabil că mai sunt și alte povești amuzante cu cei doi, dar pe acelea vă voi lăsa să le găsiți singuri.

Prieteni până în ultima clipă de viață

Se spune că ultima țigară pe care doamna muzicii lăutărești ar fi fumat-o a fost în curtea spitalului unde era internată, iar de față ar fi fost nimeni altul decât Fărâmiță, care și el se afla internat pentru bolile de care suferea.

Bărbatul s-a abținut cu greu să nu plângă, pentru că asta a fost una dintre dorințele colegei sale: ca la înmormântarea ei oamenii să nu fie triști, deoarece ea ura oamenii triști. A fost nedeslipit de catafalcul Mariei și chiar nu-și putea imagina o lume fără ea.

Într-un fel sau altul, Fărâmiță îi datora nașei sale de cununie celebritatea pe care o căpătase.