Se spune că o zi în care nu ai învățat ceva nou e o zi pierdută. Astăzi, când avem o mulțime de informații și toate la un singur click distanță, cărțile de pe rafturile: librăriilor, bibliotecilor sau cele cupărate, dar uitate pe birou pentru că n-am mai avut timp să citim par a rămâne veșnic neatinse. Asta dacă excludem praful care găsește imediat un loc unde să se pună.

Și totuși, cartea rămâne singurul „film” care se pune automat pe pauză atunci când te oprești din citit, iar pentru a-i afla sfârșitul nu trebuie să dai „skip” pentru a închide reclama. Tot ce ai nevoie e un loc liniștit, cu ceva lumină naturală dacă se poate și chef de „muncă.”

Fără alte introduceri vă las cu 18 curiozități despre cărți:

1. Roosevelt citea în medie o carte pe zi.
2. Biblioteca Universității Harvard are patru cărți legate în piele umană.
3. Islanda se află pe primul loc în lume la cărțile citite pe cap de locuitor.
4. Oamenii care citesc cărți sunt mai puțin susceptibili de a dezvolta boala Alzheimer.
5. În închisorile braziliene, citirea unei cărți poate reduce pedeapsa unui deținut cu patru zile.
6. Cea mai furată carte este Biblia.
7. Romanul Mizerabilii de Victor Hugo conține o propoziție de 823 de cuvinte.
8. Virginia Woolf și-a scris toate cărțile stând în picioare.
9. Soția lui Lev Tolstoi a copiat de șapte ori manuscrisul „Război și pace”.
10. Există peste 20.000 de cărți despre șah.
11. Noah Webster a avut nevoie de 36 de ani să scrie primul dicționar.
12. Mahabharata este singura carte sau epopee din lume cu peste 1.200 de personaje.
13. Cuvinte precum „hurry” (grabă) și „addiction” (dependență) au fost inventate de Shakespeare.
14. Dacă toate cărțile din Biblioteca Publică din New York ar fi aliniate, s-ar întinde pe 8 mile.
15. Cel mai lung roman scris vreodată este În căutarea timpului pierdut de Marcel Proust, cu peste 1,2 milioane de cuvinte.
16. Prima carte tipărită vreodată a fost Biblia Gutenberg în 1455.
17. J.K. Rowling este prima scriitoare miliardară, datorită succesului seriei Harry Potter.
18. Charles Dickens a fost plătit în funcție de numărul cuvintelor, motiv pentru care multe dintre cărțile sale sunt atât de lungi.