În această lună, în ziua a douăzecea, Cuvioasa Maica noastră Matrona cea de la cetatea Hios și Sfântul Mucenic Artemie.

Sfânta Matrona s-a născut prin secolul al XIV-lea, în satul Volissos din Chios, într-o familie înstărită, cu părinți evlavioși, pe nume Leon și Ana. Încă din tinerețe sfânta avea înclinații spre monasticism. Într-o zi ea și-a părăsit părinții, mergând să locuiască într-un loc pustiu, unde a găsit o mică mănăstire de măicuțe. Curând, i s-au alăturat acolo și alte călugărițe, nevoindu-se împreună pentru mântuire.

Sf. Matrona a făcut minuni cât a fost în viaţă dar și după aceea, fiind slăvită în Chios pentru viaţa sa curată și sfântă. Ea era milostivă cu săracii și avea puteri de a vindeca bolnavii.

Acatistul Sf. Matrona a fost compus de Mitropolitul Nichita din Rodos și a fost găsit într-un codice din anul 1455, unde se consemnează că sfânta a murit înainte de această dată.

Sf. Matrona mai este prăznuită și în ziua de 15 iulie, când i-a fost găsit capul.

Acest fericit Artemie, fiind duce și august al Alexandriei și patriciu, era cinstit de marele împărat Constantin; luând însă împărăția Iulian Paravatul, și prigonind pe creștini la Antiohia, a mers nechemat fericitul acesta la chinuri; și mustrând fărădelegea aceluia, l-au bătut cu vine de bou crude, și l-au zgâriat pe spate cu brice ascuțite și tăioase, și i-au pătruns coastele și tâmplele cu tepuși. Și despicând tăietorii de pietre o piatră mare l-au băgat într-însa și lăsând piatra peste dânsul, a fost turtit sfântul și i-au sărit ochii și mațele pe pământ; după aceea i-au tăiat capul. Și așa a luat de trei ori fericitul cununa cea neveștejită a muceniciei. Iar sfintele lui moaște s-au adus de la Antiohia la Constantinopol, de către femeia unui oarecare diacon, ce se chema Aristis. Și a fost îngropat la locul ce se numește Ocsia.

Tot în această zi, Cuviosul și purtătorul de Dumnezeu Părintele nostru Gherasim cel Nou, sihastru cel din Peloponez, ale cărui sfinte moaște sunt în Chefalonia, care în pace s-a săvârșit.

Sfântul Gherasim, Noul Pustnic al Cefaloniei, s-a născut în satul Trikkala din Peloponez. În primii ani ai maturității s-a călugărit pe insula Zakynthos, după care a plecat la Muntele Athos unde a devenit schimonah, studiind împreună cu pustnicii de pe Sfântul Munte. Primind binecuvântare de la părinți, călugărul s-a dus la Ierusalim să se închine la Sfântul Mormânt Dătător de Viaţă al Mântuitorului. După ce a vizitat multe din locurile sfinte din Ierusalim, Muntele Sinai, Antiohia, Damasc, Alexandria și Egipt, el s-a întors la Ierusalim, devenind îngrijitor de candele la Sfântul Mormânt.

Călugărul a fost hirotonit diacon și apoi preot de către Patriarhul Gherman al Ierusalimului (1534-1579). Sf. Gherasim a continuat să trăiască viață sfântă. Pentru singurătate s-a retras la Iordan, unde a petrecut patruzeci de zile fără întrerupere. Binecuvântat de patriarh pentru o viaţă solitară, Sf. Gherasim s-a retras în singurătatea din Zakynthos, unde s-a hrănit numai cu ierburi.

După cinci ani, a simţit dorința de a pleca pe insula Cefalonia unde și-a găsit adăpost într-o peșteră. Sfântul a restaurat biserica din Omala și a construit o mănăstire de măicuțe unde a trăit, a muncit și a privegheat neîntrerupt timp de treizeci de ani. El se ruga îngenunchind pe pământul gol. Pentru viața lui sfântă, Gherasim s-a învrednicit de darul vindecării bolnavilor și a izgonirii duhurilor necurate.

La vârsta de 71 de ani, sfântul a știut că va muri curând. După ce le-a binecuvântat pe măicuțe, a adormit cu pace întru Domnul în 15 august 1579. După doi ani, deschizându-i-se mormântul, s-au descoperit moaștele sale întregi și frumos mirositoare, vindecătoare de boli.

Deoarece Adormirea Maicii Domnului se sărbătorește în 15 august, Sf. Gherasim se prăznuiește în 16 august. În ziua de 20 octombrie se prăznuiește dezvelirea moaștelor sfântului, în anul 1581.

Tot în această zi, Sfinții Mucenici Zevina, Ghermano, Nichifor și Antonin, care de sabie s-au săvârșit.

Tot în această zi, Sfânta Muceniță Manato fecioara care de foc s-a săvârșit.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.