La o primă vedere nimic. Balochistan este o regiune muntoasă, în timp ce în Buzău se găsesc aproape toate formele de relief, județul nostru purtând și numele de „Mica Românie”. Și totuși, ce ar putea avea în comun cele două orașe?

Răspunsul e unul cât se poate de simplu: Vulcanii noroioși. Pentru mulți dintre noi ei nu sunt importanți, dar pentru pakistanezi sunt un punct de atracție spectaculos.

În Balochistan se află peste 140 de vulcani noroioși dintre care mai bine de 70 sunt activi. Orașul nostru nu se mândrește cu așa un număr copleșitor de vulcani, dar ne putem număra printre puținii oameni ce nu sunt nevoiți să bată sute sau mii de kilometri pentru a vedea aceste minuni ale naturii.

Vulcanii noroiosi din Pakistan pot varia de la unu la doi metri în înălțime și lățime. Cu toate acestea, în multe locuri, pot ajunge până la 800 de metri înălțime și se pot întinde pe 10 kilometri.

Chandragup este cel mai renumit vulcan noroios din Pakistan și un important punct religios pentru pelerinii hinduși. Aceștia vin aici pentru a-și murturisi păcatele zeului Shiva, a cărei întruchipare o regăsesc în acest vulcan noroios, pe care-l numesc Baba Chandragup.

Interesant este faptul că înainte de a veni aici, hinduși țin post și sunt într-o continuă meditație. Iar în timp ce urcă spre Baba Chandragup își mărturisesc păcatele. Odată ajunși în vârf oferă ca ofrandă nuci de cocos și petale de flori.

Și dacă tot vă vorbesc despre Pakistan și ai lor vulcani noroioși, trebuie să mai știți că: între 1945 și 2013, în Balochistan au apărut patru insule noi, care au dispărut, toate în decursul unui an. Presiunea scăzută și mareea ocea­nică se pare că au fost factorii ce le-au determinat dispariția, însă nu este un lucru nou. În 2010, o insulă a apărut în Kund Malir, la 40 de kilometri de Karachi, dar a dispărut după două luni.

Moazzam Ali Khan, consilier tehnic al WWF-Pakistan, a explicat că vulcanii noroioși s-au întins de la Lasbela până la Sonmiani în Balochistan și mai departe în Iran. Ali Khan a mai spus că vulcanii noroioși sunt „sensibili” la schimbările climatice, la apariția superlunii, la temperaturile ridicate din în timpul verii, dar și la ploiile musonice și la valurilor mareice.

Și la noi se recomandă să nu mergi să vezi vulcanii după ce a plouat, ci să treacă o zi două ca solul să fie uscat. De asemnea se mai cunoaște și faptul că pe timpul verii, dacă aceasta este secetoasă atât Pâclele Mari, cât și cele Mici nu mai sunt atât de „bogate” în noroi.

Nu știu dacă ați observat, dar vulcanii noștri nu vor arăta niciodată la fel. Mereu vor schimba peisajul, făcându-l de nerecunoscut. Noroiul poate că nu e cel mai iubit lucru de mulți dintre noi, însă ne putem mândri cu o astfel de minune a naturii și nu trebuie să mergem nici prea departe de casă pentru a o vedea.

În afară de Pakistan și România, vulcani noroioși se mai găsesc și în țări precum: Rusia, Ucraina și Italia.