În această lună, în ziua a șaptesprezecea, pomenirea Sfântului Prooroc Osie (Osea).

Acesta se tâlcuiește mântuit, păzitor sau umbritor. Era fecior al lui Beyri din Balemot, din tribul lui Isahar. Și proorocind multe asupra lui Israel, a răposat, și a fost îngropat în pământul lui cu pace. El a dat semn că va veni Domnul pe pământ și va locui cu oamenii, când va apune soarele spre Silom și se va împărți în două părți și se vor face doisprezece copaci, urmând și ascultând lui Dumnezeu, Celui ce se va ivi pe pământ; și printr-însul se va mântui tot pământul.

Tot în această zi, pomenirea Sfântului Preacuviosului Mucenic Andrei cel din Crit (Creta).

Acest fericit Părinte al nostru Andrei, s-a născut și a crescut în cetatea Critului cea aleasă, din părinți binecredincioși și iubitori de fapte bune și fusese crescut cu bune învățături, și era cu mare căldură lucrător al poruncilor lui Dumnezeu. Deci când a fost pe vremea împărăției lui Constantin Copronim, văzând turma lui Dumnezeu că este smintită de eresul luptătorilor împotriva icoanelor a venit la Constantinopol și a mărturisit cu îndrăzneala adevărul înaintea împăratului, mustrând fără nici o frică păgânatatea lui. Iar acesta nesuferind îndrăzneala lui, l-a oprit numaidecât asupra vorbei și a poruncit celor ce stau înaintea lui să-l prindă; și aceștia l-au doborât jos la pământ pe cel înalt cu gândul și nu l-au lăsat până nu l-au târât, cât însuși împăratul după ce s-a răzbunat de ajuns pentru îndrăzneala sfântului, a poruncit să-l lase. Vorbind atunci și alte multe sfântul către împăratul pentru sfintele icoane, între altele i-a zis: „De vreme ce pe cei ce ocărăsc chipurile împărățești, îi certați de moarte, la câtă urgie și pedeapsă dumnezeiască vă veți osândi voi cei ce ocărâți icoana lui Dumnezeu?” Atunci tiranul aprinzându-se de mânie, a poruncit de l-au dezbrăcat și l-au întins cu legături de ștreanguri și atâta l-au bătut de rău, încât se roșise locul sub el cu curgerea sângelui. Deci dacă l-au sculat, văzând ca nici cu daruri nici cu înfricoșări nu-l pot înfrânge, iarăși l-au pus la chinuri cumplite și fără de omenie; și i-au pătruns coastele și i-au zdrobit gura cu pietre; apoi l-au băgat în temniță. Și a doua zi, iarăși aducând pe sfântul înaintea lui și văzându-l mai îndrăzneț de cum era, a poruncit de l-au bătut iarăși și i-au strujit carnea și i-au sfârtecat rănile, de se rupeau și cădeau bucăți de pe trupul lui. Iar în cele din urmă, legându-i picioarele cu ștreanguri, l-au tras pe pământ târându-l prin tot târgul. Deci târât fiind mucenicul așa, un pescar cum ieșise din mare cu pește, pornindu-se din îndemnarea demonică, a luat satârul cel de măcelarie și tăind un picior de la trupul sfântului, a contenit alergătura nevoinței mucenicului și l-a trimis la cereștile locașuri. Iar cinstitele sale moaște au fost aruncate la locul făcătorilor de rele și fiind aflate după multă vreme amestecate cu trupurile care erau acolo, 12 oameni demonizați din multe părți ale cetății s-au dus acolo, ca și cum ar fi fost sfătuiți și au găsit cinstitul trup zăcând negrijit și fără de cinste; dar atingându-se de trup, întru acel ceas se tămăduiră; și luându-l l-au dus de l-au îngropat la un loc sfințit ce se numea Crisis, întru mărirea Domnului nostru Iisus Hristos.

Tot în această zi, aducerea Cinstitelor moaște ale Sfântului Dreptului Lazăr.

Tot în această zi, Sfinții Mucenici și buni frați, fără de arginți, Cosma și Damian, Leontie, Antim și Evprepie (Euprepie).

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.