În această lună, în ziua a cincisprezecea, pomenirea Sfântului Martir Luchian (Lucian), preotul Antiohiei celei mari.

Luchian (Lucian) fiind fiu de părinți bine credincioși, după moartea lor împărțindu-și averea la săraci, se nevoia cu citirea dumnezeieștilor Scripturi; prin care a tras pe mulți iudei sș elini la credința cea în Hristos. Lasându-și apoi casa și mergând la Nicomidia, îndemna spre nevoință pe cei ce de frica chinurilor se lepădau de credință. Și știind a scrie frumos, a lăsat bisericii nicomidenilor o carte scrisă în trei stâlpi care cuprinde tot Testamentul Vechi și Nou.

Și se făcuse mai presus decât tot omul, prin înălțimea faptelor celor bune și a nevoinței. Aflând de el Maximian și rușinându-se a-l vedea la față, ca nu cumva prin puterea cuvântului lui să se defaime, a grăit cu acesta de după perdea, și cunoscând nemutarea gândului lui, l-a osândit la închisoare și foame îndelungată. Multe zile nici mâncând, nici bând, s-a săvârșit în închisoare. Și trupul lui din porunca guvernatorului a fost aruncat în mare. Iar din voia lui Dumnezeu un delfin ținându-l pe umere l-a scos la uscat.

Tot în această zi, pomenirea Preacuviosului Părintelui nostru Savin (Sabin) Episcopul.

Fericitul Savin pentru nespusa lui bunătate a fost făcut episcop și urând certurile, a fugit și s-a depărtat și atâta s-a nevoit încât s-a făcut și făcător de minuni; tămăduia boli, izgonea demonii și spunea dinainte cele ce aveau să fie. Și pe mulți folosind și plecându-i a părăsi lumea și părinții a sluji lui Hristos, cu pace a răposat.

Tot în această zi, Preacuviosul Părintele și mărturisitorul nostru Vars episcopul Edesei.

Acest Sfânt Părinte a strălucit prin faptele sale cele bune nu numai la Edesa, ci și în Fenicia și în Egipt și la Tebaida. Valentinian însă care era atunci împărat, informându-se ca Sfântul era râvnitor dreptelor dogme, întâi i-a poruncit să-l ducă să locuiască în insula Aradon; dar aflând că mergea către dânsul mult popor, l-a trimis în exil la o cetate egipteană ce se cheamă Oxirinh; și acolo asemenea pe toți i-a pornit vestitul său nume. Deci în cele din urmă, acest vrednic preot al celor cerești, s-a exilat într-un fort al barbarilor, care era în vecinătate. Și se spune că până astăzi stă patul lui la Aradon având mare cinste; căci bolnavii culcându-se pe el cu credință, se tămăduiesc. Făcând nenumărate minuni, s-a mutat către Domnul.

Tot în această zi, nevoință oarecărui monah și mucenic.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.