Două țări diferite și totuși atât de asemănătoare. Da, știu că nu-mi veți da dreptate din prima, dar poate după ce veți parcurge întregul articol veți mai reflecta puțin la acest aspect și vă veți schimba părerea.

Ce am putea avea în comun? Suntem două națiunii la mii de kilometrii una de cealaltă, ce ne-ar putea uni?!

De la istorie, poziție geografică, relief, elemente culturale, minuni ale naturii și până la ospitalitatea oamenilor și creșterea oilor, țara noastră și Pakistanul își dau mâna și se împletesc într-un mod tainic, în tabloul asemănărilor.

Conform izvoarele istorice, Pakistanul a luat naștere în momentul în care India Britanică s-a divizat. Musulmanii aveau nevoie de o țară a lor, o țară unde să nu fie puși la zid pentru doctrina religioasă pe care o au. Totuși, în momentul în care orașul Lahore a devenit granița dintre India și „Țara celor puri” pakistanezii au fost împărțiți.

Dacă ne uităm în istoria noastră, avem să vedem că și noi am fost separați de Republica Moldova, dar nu pe considerente religioase sau pentru că cea din urmă își dorea independeța, ci la mijloc au fost alte „chestiuni”, dar nu intrăm acum în amănunte.

Și acum să ne uităm puțin pe hartă…

Noi suntem un pește, în timp ce Pakistanul pare a fi un dinozaur, sau cel puțin așa îl văd eu. Acum, la școală, când am studiat geografie României, doamna profesoară, ne spunea că țara noastră seamănă și cu un buchet de flori cu cozile (nu e cacofonie, doar vi se pare) în Marea Neagră. Luându-ne după acest aspect, am putea spune că „Țara celor puri” este o vază ce are gura în Marea Arabiei.

Acum, dacă lăsăm puțin harta, vom vedea că ambele țări au ieșire la mare, dar au și vecini continentali. Le putem trece, cu ușurință și pe acestea în categoria asemănărilor. Pakistanul ca și noi are toate formele de relife, totuși, pentru că vorbim de o zonă cu climă temperat aridă, aici vom găsi și deșert.

Fie că vorbim de români, fie că vorbim de pakistanezi muzica, dansul și voia bună ne aduc împreună la aceeași masă, făcând front comun în ceea ce privește asemănarea dintre cele două popoare.

Shalwar Kameez (îmbrăcămintea tradițională pakistaneză) și ea diferă în funcție de regiunea din care provine purtătorul. Și la noi e la fel cu ia, nu?!

O altă asemănare o reprezintă Vulcanii Noroioși. Pakistanul are 70 de astfel de vulcani, în timp ce, în România, aceștia nu sunt atât de mulți, dar avem singurii Vulcani Noroioși unici în lume: Pâclele Mici. (dacă sunteți curioși vă las pe voi să căutați de ce.)

Și acum, pentru că vorbim de oameni, trebuie să vă mărturisesc că nu de puține ori am interacționat cu pakistanezii. Sunt foarte prietenoși, zâmbesc mai mereu și ar fi gata să te ajute în caz de ceva. În cartea „În țara celor puri” scrisă de Kenizé Mourad, aceasta subliniază ospitalitatea ieșită din comun pe care a întâlnit-o la acest popor. Oare unde am mai auzit eu, un alt popor lăudat de străini pentru ospitalitatea lui?! A, da, românii!

Probabil că asemănări între noi și ei or mai fi, dar nu le-am descoperit eu încă. Au o cultură vastă, vibrantă, ce te îmbie să voiești să afli mai multe despre acești urmași ai civilizației Indus, iar ei, sunt veseli, nu-și pierd optimismul, ceea ce este de-a dreptul molipsitor.

În semn de prietenie, Ministerul Afacerilor Externe al Pakistanului a declart:

„…..Pentru a comemora această ocazie, a fost emis un logo comun, care va fi folosit de Ambasadele ambelor țări pentru comunicarea oficială pe tot parcursul anului. Ambele țări vor organiza o serie de evenimente pentru a marca această ocazie istorică într-o manieră potrivită.

Islamabad”
Tot textul poate fi citit aici: https://mofa.gov.pk/press-releases/60th-anniversary-of-establishing-diplomatic-relations-between-pakistan-and-romania?fbclid=IwY2xjawF7d4dleHRuA2FlbQIxMQABHen6Ly7VMl53PL0a9vNvo6rP7k5QRU_NIamWTCY_kCKBXsFLKpwAbM6CeA_aem_KEg7ArwGcxbFvlvF2lzDww

Sursa (logo și comunicatul Ministerului Afacerilor Externe Pakistan): Ambasada Pakistanului la București