Din capul locului trebuie să vă spun că nu am citit nicio carte de-a lui Kang Han, dar o postare mi-a atras atenția: „Vegetariana” un film după cartea câștigătoarei premiului Nobel pentru literatură…” sau ceva asemănător.

Și mi-am zis dacă tot nu am cumpărat nicio carte de-a acestei scriitoare (deși cred că am sute de cărți ale autorilor asiatici, majoritatea fiind ale lui Murakami, dar printre ele am și autori chinezi și chiar sud-coreeni), trebuie să văd acest film.

Proastă idee! Este un lungmetraj de aproape două ore nu foarte strălucit. Probabil că și Kang Han a folosit tactica povestirii în povestire și a ales să ne prezinte la începutul romanului (așa cum vedem la începutul filmului) repercursiunile din prezent ale unei decizii bazate pe un vis. Asta este doar o părere, pentru că repet nu am citit niciuna dintre cărțile scriitoarei.

Sunt puține lungmetraje care te atrag încă de la început. Vegetariana nu m-a prins de niciun fel, dar am urmărit-o până la final ca să-mi fac o oarecare idee despre stilul pe care-l abordează cea mai nouă câștigătoare a Premiului Nobel pentru Literatură. Verdicul meu? Stilul lui Kang îmi aduce aminte de cel al lui Mishima: „prefer să mor, doar ca să-mi ating țelul”.

Nimeni nu ne spune cu lux de amănunte de ce protagonista din cărții și a filmului totodată nu mai dorește să mănânce carte. De câte ori se încearcă explicația acestui mister, „visul” și „chipurile din vis, care nu mereu sunt aceleași” sunt de vină.

Într-o anumită secvență din film mi s-a părut că au încercat să explice cam de unde a plecat totul, doar că au cam încurcat puțin personajele. Lui Ji-Hye ar fi trebuit să-i fie frică să nu mai mănânce carne și nu lui Young-Hye. Totuși, dacă am merge pe o traumă nevindecată, ce a fost scoasă la iveală de un episod recent de anxietate sau depresie, probabil că așa vom înțelege de ce Young-Hye ține cu toți dinții să fie vegetariană.

În acest film în afară de parte cu „nu mai vreau să mănânc carne din cauza unui vis” și cu înșelatul nu prea se înțelege mare lucru. Acum, n-am să fac pe psihologul pentru a afla ce a dorit să spună autoarea, pentru că, literatura este interpretativă, mai ales atunci când folosești tehnica povestirii în ramă. Tot ceea ce se petrece poate fi doar un vis, asta dacă ne luăm după ultima replică a filmului sau poate descrie nebunia unei societăți consumeriste. Asta dacă ne axăm doar pe Young-Hye și luăm în calcul ceea ce știm deja despre scriitoarea Kang.

Mie una nu mi-a plăcut acest film. Nu are scene clișeeice, dar văzând atâta tristețe mă deprimă. Până și fondul scenelor este unul mult prea trist și prăfuit. Viața nu e un sanatoriu, iar dacă alegi să nu mai mănânci carne nu trebuie să ai un motiv anume pentru a face acest lucru, cel puțin asta e părerea mea, însă se pare că o mână de oameni (cei din film nu-s de acord cu mine).

Sinopsis: Young-Hye devine vegetariană după ce are o serie de vise ciudate. Ajunge să divorțeze din cauza „lipsei de carne” și aproape că toți membrii familiei o resping și o consideră nebună.

Filmul poate fi văzut pe orice site ce se ocupă cu traducerea filmelor/serialelor asiatice. Înarmați-vă cu răbdare și încercați să vă țineți mintea acasă,…