Fie că ai auzit sau nu de Hangul ori că ești fan k-pop sau poate k-drama…azi vei învăța ceva despre Hangul (alfabetul coreean).

Sunt sigură că orice limbă are o zi anume pentru a-și celebra indentitatea națională, pentru că și limba pe care o vorbești face parte din această sferă. Dacă pentru noi românii, ziua Limbii Române o sărbătorim pe data de 31 august a oricărui an, coreenii fac acest lucru la data de 9 octombrie. Ne deseparte cam o lună și câteva zile, prin urmare am putea spune că : zilele graiurilor noastre sunt sărbătorite cam una după alta…am fi cumva „sora mai mare a Coreei” metaforic vorbind și având în vedere ziua de azi. Poate fi o afirmație puțin mai deplasată, dar…eu o văd ca pe ceva ce ne-ar putea crea o altă punte către noi și Coreea de Sud. Da, da e ziua alfabetului, dar și alfabetul tot de limbă ține…deci…

Și acum că am făcut o scurtă paralelă între cele două limbi…haideți să vedem ce este cu acest Hangul!

Scurt istoric.

Pe vremea când la conducerea Coreei se afla regele Sejong, majoritatea poporului coreean nu aveau posibilitatea de a da glas ideilor, sentimentelor, gândurilor în scris, pentru că nu aveau un alfabet propriu.

Înainte de crearea alfabetului, coreenii scriau în principal în hanja și în paralel se foloseau de câteva sisteme fonetice native cum ar fi; idu, hyangchal, gugyeol și gakpil. Totuși, la acestea avea acces doar clasele superioare. Cei defavorizați (clasele inferioare) rămâneau analfabeți, din cauza dificultății învățării unui număr mare de caractere chinezești, pentru că ei deseori nu aveau privilegiul educației organizate.

Regelui Sejong i-a venit o idee, ce a revoluționat limba coreeană. El a învetat hangul, făcându-l accesibil tuturor, astfel masele au putut comunica în scris limba pe care deja o cunoșteau.

Povestea alfabetului coreean

Sincer, m-aș fi așteptat ca Sejong să fi viseze acest alfabet sau să există o legendă pe baza căreia împăratul să-l fi făcut, dar…adevărul crud îl aveți mai jos prezentat…

În timpul dinastiei Yi, regele Sejong a observat cât de greu le era supușilor săi să scrie, așa că s-a hotărât să creeze un nou sistem de scriere pentru a ajuta la rezolvarea acestei probleme. În loc să folosească un sistem de caractere (cum ar fi caracterele chinezești) sau un sistem liniar (cum ar fi alfabetul roman), regele Sejong și învățații de la curtea imprerială, cunoscuți sub numele de „Hall of Worthies” au ales să grupeze sunetele în silabe.

Ei au format, de asemenea, fiecare consoană în hangul pentru a reprezenta sunetul pe care l-ar scoate cu gura, mapand astfel sunetele limbii vorbite într-un sistem scris. Rezultatul a devenit hangul , silabarul alfabetic al Coreei și un sistem logic pe care unii lingviști l-au numit „cel mai științific sistem de scriere din lume”.

Sistemul de scriere hangul este alcătuit din consoane și vocale, care se combină între ele pentru a crea silabe. Prin urmare, hangul nu este un alfabet, nici un silabar, ci mai degrabă, hangul este un „silabar alfabetic”. Există trei simboluri principale care alcătuiesc vocalele din hangul : o linie verticală lungă ㅣ , o line orizontală lungă ㅡ și o line scurtă orizontală sau verticală. Aceste simboluri se combină apoi în moduri diferite pentru a crea vocalele principale, ㅏ,ㅓ,ㅗ și, ㅜ . În plus, hangul poate fi scris fie de la stânga la dreapta, fie pe verticală. Inițial, linia scurtă era un punct, astfel încât simbolurile care alcătuiau vocalele ㆍ, ㅡ, ㅣ reprezentau cerul, pământul și, respectiv, ființa umană.

Cum au primit coreenii schimbarea? Cât de ușor le-a fost să se acomodeze cu noul alfabet?

Și cum orice schimbare ia timp. Nimic nu cade din cer, coreenii nu s-au adaptat dintr-o dată noului sistem de scriere. Ba chiar au dat din coate, totuși…cum reclama e mama tuturor vânzărilor, ce credeți că a făcut unul dintre înțelepții curții?

Bine, acum nu știu dacă dintr-un acces de mândrie sau doar pentru a nu-i fi tăiat capul, dar…prin împărăție s-a auzit următorul slogan: „Un om înțelept o poate învăța într-o dimineață, iar un prost o poate învăța în timpul zece zile.”

Acum, dacă și la noi s-ar fi strigat așa, mai mult ca sigur am fi spus: „Da ce, măh, ce eu nu sunt în stare?” Și ne-am fi pus cu burta pe carte.

În plus, regele și „Hall of Worthies” au produs Hunmin Jeongeum ( Sunete adecvate pentru instruirea oamenilor ) , un ghid pentru citirea, scrierea și pronunțarea corectă a hangul . Rata de alfabetizare a națiunii a crescut din acel moment și sistemul de scriere va deveni în curând o parte a culturii coreene.

V-am spus mai sus că au avut nevoie de timp, iar acum aveți și dovada. Coreenii foloseau hanja chiar și în anii 1980 și în anii 1980, hanja în ziare și în anumite documente formale.

Astăzi, hanja este aproape uitată. Rata ei de utilizare și de predare în școli este din ce în ce mai mică. Iar, acum că valul coreean și-a făcut simțit prezența peste tot prin lume, ce nevoie ar mai fi de un alfabet al alte națiuni?! Fanii k-pop, k-drama sau simpli pasionați ai culturii coreene se străduiesc să învențe hangul chit că vor vedea sau nu „Țara dimineților liniștet” într-o zi….sau că fac acest lucru pentru atunci când se vor întâlni cu vedeta lor favorită

De când a început Hangul să se sărbătorească oficial?

În 1926, la 480 de ani de la crearea hangul, coreenii au început să-și sărbătoarească propriul alfabet. Aceste manifestări au fost făcute de Societatea Limbii Coreene.

Dar, așa cum au început brusc, la fel de brus s-au și terminat pentru că, Japonia a ocupa Coreea, iar hangul ca și limba coreeană au fost interzise.

Și cum un lucru interzis este mereu atractiv, ce credeți că au făcut coreenii? Au continuat să folosească hangul, crescându-i urmăritorii pe rețele sociale. Glumesc! Totuși, hangul a devenit trepat agreat de nativii coreeni. După ce și-au recăpătat independența, în anul 1945, guvernul „țării dimineților liniștite” a decis ca Ziua Hangul să fie o sărbătoare națională. Deși și-a pierdut statutul de sărbătoare națională în anii 1990 din cauza noilor reglementări la locul de muncă, a fost reintrodusă în 2012. Așa că nu vă faceți griji, puteți să le urați în continuare prietenilor voștrii din Coreea de Sud:  합피 한굴 다이!

Dacă această zi vă prinde totuși în Coreea, ar trebui să dați o raită pe la Muzeul King Sejong din Seul . Muzeul se află sub statuia Regelui Sejong în Piața Gwanghwamun.

Iar mie nu-mi rămâne decât să vă zic:  합피 한굴 다이!