În această lună, în ziua a opta, pomenirea Preacuvioasei Maicii noastre Pelaghia.

Această Sfântă a fost în zilele împăratului Numerian. Ea era din cetatea Antiohiei și umbla pe la jocuri și prin teatre, și făcând desfrâu a strâns avere mare din acea rea agonisire. Apoi luând învățătură de la oarecare om Sfânt anume Non Episcopul, pocaindu-se cu căldură și botezându-se, își lepadă toată averea, ca și cum ar fi fost niște gunoaie, și îmbrăcându-se cu haine de păr, schimbându-se în chip bărbătesc și tăinuindu-se, s-a dus în muntele Maslinilor. Aici s-a închis într-o chilie și și-a petrecut viața ce i-a mai rămas cu plăcere dumnezeiască și a răposat cu pace.

Tot în această zi, Sfânta Pelaghia fecioara.

Aceasta a fost de la Antiohia Siriei de neam mare și aflând conducătorul țării aceleia că este creștină, a trimis ostași să o prindă. Deci ei mergând acolo i-au înconjurat casa, vrând să o răpească, iar Sfânta prinzând de veste i-a rugat să-i îngăduie puțin timp și ei au ascultat-o; deci stând ea către răsărit, la locul unde-și făcea rugăciunea, ridicându-și mâinile în sus și înălțându-și ochii la cer, s-a rugat multă vreme lui Dumnezeu ca să nu o lase să cadă în mâinile ostașilor, ci să ridice către Dânsul curata și sfințita jertfă fără prihana; apoi suindu-se deasupra casei, s-a aruncat pe sine în prăpastie și și-a dat sufletul lui Dumnezeu. Pe aceasta Sfântul Ioan Gura de Aur cu laude a cinstit-o pentru curația fecioriei ei și pentru multa ei nevoință.

Tot în această zi, Sfânta Taisia, care a fost desfrânată.

Sfânta Taisia a trăit în Egipt în secolul al V-lea. Rămasă orfană după moartea părinților ei înstăriți, ea a dus o viață evlavioasă, împărțindu-și averea la săraci și oferind sălaș în casa ei pelerinilor străini. Taisia s-a hotărât să-și dedice viața lui Hristos și să nu se mărite niciodată.

După ce și-a cheltuit toată moștenirea, Taisia a fost tentată să facă rost de mai mulți bani prin orice mijloace, începând să ducă o viață păcătoasă. Părinții din Sketis de lângă Alexandria auzind de căderea ei, l-au rugat pe Sf. Ioan Piticul (Ioan Colovul, prăznuit în 9 noiembrie) să meargă la Taisia și să o convingă să se pocăiască de cele rele.

„Ea a fost bună cu noi și acum ar trebui s-o ajutăm, spuseră ei. Tu, părinte, ești înțelept. Du-te și încearcă să-i salvezi sufletul iar noi ne vom ruga la Dumnezeu să te ajute”.

Părintele s-a dus la casa Taisei dar servitorul n-a vrut să-l lase să intre. Atunci Sf. Ioan i-a spus servitorului să-i transmită stăpânei lui că i-a adus ceva de preț. Taisia, știind că de multe ori călugării găsesc perle pe malul marii , i-a spus servitorului să-l lase pe Ioan înăuntru. Sfântul s-a așezat, a privit-o în ochi și a început să plângă. Taisia l-a întrebat de ce plânge și Sf. Ioan i-a răspuns: „Cum să nu plâng când ai uitat de Mirele Tău, Domnul nostru Iisus Hristos și faci voia satanei cu faptele tale?”

Cuvintele Sfântului i-au străpuns sufletul Taisiei ca o săgeată de foc. Dându-și seama ce viață păcătoasă ducea. Cu frica, ea l-a întrebat pe Sfânt dacă Dumnezeu ar accepta pocăința unei păcătoase ca ea. Sf. Ioan i-a răspuns că Mântuitorul așteaptă pocăința ei. De aceea a venit EL pe pământ, să caute și să mântuiască pe păcătoși. „EL te va primi cu dragoste” mai adăugă Sfântul „și îngerii se vor bucura împreună cu tine”. După cum Însuși Mântuitorul a spus, „mare bucurie se face în cer pentru un păcătos care se pocăiește” (Luca 15:7).

Sentimentul de pocăință a pus stăpânire pe ea și văzând în cuvintele Sfântului o chemare de la Dumnezeu de a se întoarce la EL, Taisia caută cât mai repede o cale de a-și salva sufletul. S-a ridicat și a plecat din casă fără nici un cuvânt și fără să lase dispoziții despre ce se va întampla cu proprietatea sa, astfel încât s-a mirat și Sf. Ioan de reacția ei. Urmându-l pe Sf. Ioan în pustie, ea s-a grăbit să se întoarcă la Dumnezeu prin penitență și rugăciune. La căderea nopții, părintele i-a pregatit Taisiei un culcuș și o pernă din nisip pe care să se odihnească și el a mers puțin mai departe pentru a-și face rugăciunile de seară după care s-a pus și el la odihnă.

Dar la miezul nopții Sfântul a fost trezit de o lumină ce venea din cer și o învăluia pe Taisia, în locul unde aceasta dormea. În lumina minunată el văzu îngerii din cer cum duceau cu ei sufletul Taisiei. Apropiindu-se de ea, Sfântul își dădu seama că Taisia murise.

Sf. Ioan I-a cerut în rugăciune lui Dumnezeu să-i arate dacă Taisia s-a mântuit sau nu. Atunci un înger al Domnului a venit la el și i-a răspuns:, „Avva Ioan, o oră de pocăință din partea ei a făcut cât o mulțime de ani pentru că s-a pocăit din tot sufletul și cu toată zdrobirea de inimă. „

După ce a îngropat trupul Sfintei, Sf. Ioan s-a întors la Sketis și le-a spus călugărilor ce s-a întâmplat. Toți au dat Slavă lui Dumnezeu pentru că s-a milostivit de Taisia, care s-a pocăit ca și tâlharul de pe cruce, într-o singură clipă.

Tot în această zi, pomenirea Sfântului Noului Mucenic Ignatie Bulgarul, care a călugărit la Muntele Athos și a fost spânzurat de turci la Constantinopol pentru mărturisirea lui Hristos la anul 1814.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.