Din cele mai vechi timpuri, Biserica a cinstit-o pe Preasfânta Născătoare de Dumnezeu ca patroană și apărătoare a poporului creștinesc de pretutindeni care, prin rugăciunile ei mijlocitoare cheamă mila Fiului ei asupra noastră, a păcătoșilor.

Ajutorul Maicii Domnului s-a arătat limpede și mereu de-a lungul timpului, atât către persoane, cât și către comunități de oameni și popoare, pe timp de pace și pe timp de război, în pustiile sihaștrilor și în mijlocul cetăților și vuietului lumii.

Evenimentul pe care îl prăznuiește astăzi Biserica ortodoxă de pretutindeni confirmă limpede că Maica Domnului este pururea apărătoarea poporului creștinesc. Spre ziua de întâi octombrie a anului 911 (Sinaxarul Sărbătorii din Mineiul pe Octombrie menționează că acea zi era o Duminică (București: Ed. Inst. Bibi. și de Misiune al B. O. R. , 2004, p. 32).), în timpul domniei împăratului Leon cel înțelept, se făcea în Sfânta Biserică Vlaherne din Constantinopol priveghere de toată noaptea.

Biserica era plină de popor. Sfântul Andrei cel nebun pentru Hristos stătea într-un ungher mai în spate, împreună cu ucenicul său, Epifanie.

La ora patru dimineața, Sfântul Andrei cel nebun pentru Hristos şi-a ridicat ochii în sus împreună cu ucenicul său, Fericitul Epifanie, şi au văzut pe Împărăteasa cerului, pe ocrotitoarea a toată lumea, pe Preasfânta Fecioară Născătoare de Dumnezeu, stând în văzduh şi rugându-se, strălucind cu lumină şi acoperind pe popor cu cinstitul său omofor, înconjurată de oşti cereşti şi de mulţime de sfinţi, care stăteau în haine albe cu cucernicie împrejurul ei; din care doi erau mai aleşi, Sfântul Ioan înaintemergătorul şi Evanghelistul Ioan.

Sfântul Andrei cel nebun pentru Hristos a zis către ucenicul său iubit, Epifanie: „O vezi, frate, pe Împărăteasa și Doamna tuturor cum se roagă pentru întreaga lume?”
Iar Epifanie a zis: „O văd, Părinte și mă minunez!”

Iar cele cu umilinţă graiuri ale rugăciunii ei către iubitul său Fiu şi Dumnezeul nostru Iisus Hristos, au fost acestea: „Împărate ceresc, primeşte pe tot omul cel ce Te slăveşte pe Tine, şi cheamă în tot locul Preasfânt Numele Tău; şi unde se face pomenirea numelui meu, acel loc îl sfinţeşte, şi preamăreşte pe cei ce Te preamăresc pe Tine, şi pe cei ce cu dragoste mă cinstesc pe mine Maica Ta. Primeşte-le toate rugăciunile şi făgăduinţele şi-i izbăveşte din toate nevoile şi răutăţile”.

Știind şi noi pe solitoarea şi pe acoperitoarea noastră, să năzuim către dânsa cu umilinţă strigând: „Acoperă-ne pe noi cu acoperământul tău, Preasfânta Fecioară, în ziua răutăţilor noastre; acoperă-ne în toate zilele noastre, iar mai ales în ziua cea rea când sufletul de trup se va despărţi, de faţă să ne stai întru ajutor, şi să ne acoperi pe noi de duhurile cele rele din văzduh, cele de sub cer, şi în ziua înfricoşătoarei judecăţi, să ne acoperi pe noi întru ascunsul Acoperământului tău”.

Acesta este evenimentul pe care îl prăznuiește Biserica astăzi, eveniment ce a instituit Sărbătoarea cinstitului Acoperământ al Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, spre a ne ține în minte pururea că prin a noastră smerită nevoință și rugăciune, putem primi și noi, în greutățile vieții noastre, neîncetatul ajutor al Doamnei și Stăpânei noastre de Dumnezeu Născătoarea, cea care ne acoperă pe noi cu cinstitul ei Acoperământ.