Obișnuiesc adesea, când am timp și vremea ține cu mine, să ies și să-mi vizitez și revizitez județul. De ce Buzăul? De ce tocmai Buzăul? De ce tot îi faci reclamă? Ce are el așa de important de arătat lumii? Tu, nu ai văzut ce gropi sunt pe acolo și ce greu ajungi în unele locuri? Iar întrebările pot continua.

De ce Buzăul? Pentru că aici m-am născut, aici am copilărit și am început să-mi îndrăgesc locul natal atunci când de la alții am aflat cât de frumos poate fi. Da, poate că nu sunt drumuri ca-n afară, căci, din păcate, nu prea se ocupă nimeni de turismul din zonă, dar nici cei din străinătate nu au minunile noastre. Până să ajungem prin alte orașe sau țări, haideți totuși să ne cunoaștem județul… cum bune, și cu rele…

La doar 28 de minute de municipiul Buzău se află un loc încărcat de istorie și plin de legende: Pietroasa Mică.

Cunoscută în trecut ca Ochiul Boului, această comună a ascuns în pământurile sale faimosul tezaur Cloșca cu puii de aur. Ca drept mărturie și amintire istorică, aici s-a amenajat un mic „templu”. Simbolic au fost puse și două butoaie, pe a căror fațadă externă s-a așezat povestea tezaurului românesc.

Dacă vă veți urca pe acele drepte și veți uita în jos la peisaj, veți avea o vedere excelentă asupra locului. E frumos de văzut în orice anotimp. Cei care ați văzut Familia Flintstone și veți trece pe aici, sigur o să vi se pară că ați călătorit preț de câteva minute în timp.

Iubitorii de vin se vor putea opri pe la crame pentru degustare și nu numai. Doar suntem la Pietroasele, iar Buzăul este recunoscut ca având unul dintre cele mai bune vinuri, datorită acestei zone.

Una peste alta: aer curat, relaxare, primim o scurtă lecție de istorie, dar ne putem mândri cu un astfel de loc simbolic unic în România.

Tot pe aici ar trebui să se afle și Castrul roman, dar indicatorul ce ar trebui să ne sugereze monumentul ne indică un loc viran… o casă parcă demolată… întrebând încolo și-ncoace… o bătrână mi-a spus: „Autoritățile au vrut să-mi cumpere casa. Au zis că e aici nu știu ce monument, dar el nu se mai află aici.”

Altcineva ne-a îndrumat către un alt loc, însă castrul a fost de negăsit…

De la Pietroasa Mică am plecat spre Năieni. Am urcat și am tot urcat și am tot urcat… până când am ajuns pe cel mai înalt deal din județul Buzău. Drumul a fost bun, însă ceva mai dificil a fost să urcăm până în apropierea Bisericii din piatră. Panta e cam în scurt, iar dacă una dintre mașini ar dori să coboare, iar cealaltă să urce, nu prea ar fi loc… poate că în timp se vor mai amenaja câte ceva…

Peisajul e superb. Nu-l pot descrie în cuvinte. Mi-ar plăcea ca și biserica să fie deschisă, însă, având în vedere locul unde se află și faptul că este aproape complet ruptă de lume, nu știu cine ar sta acolo doar pentru a primi turiști.

Și totuși… suntem la 600 de m altitudine. Nu e cine știe ce pentru pasionații muntelui, dar cum nu fac acest lucru zilnic…

Cum vorbele sunt de prisos, vă las cu pozele ca să înțelegeți de ce e bine să ne promovăm județul și ce locuri de poveste avem în Buzău. Dacă nici imaginile nu sunt grăitoare… apoi, succes în descoperirea altor locuri mult mai frumoase de la noi din țară.