De cum m-am trezit, am deschis repede telefonul să văd ce s-a mai întâmplat. Cam asta fac în fiecare dimineață și cred că nu sunt singura care face acest lucru. Tot butonând de zor rețele de socializare am dat peste un text, care mi-a plăcut enorm și pe care doresc să-l împărtășesc și cu voi.

„La naștere, ne urcăm în tren și ne întâlnim cu părinții.
Și credem că vor călători mereu cu noi.
Și totuși, într-o gară, părinții noștri vor coborî din tren,
lăsându-ne singuri să ne continuăm călătoria…
Pe măsură ce timpul trece…
Alți oameni urcându-se în tren.
Și vor fi importante: frăția noastră, prietenii, copiii,
chiar și iubirea vieții noastre.
Mulți își vor da demisia (chiar și iubirea vieții noastre)
și va lăsa o prăpastie mai mult sau mai puțin mare.
Alții vor fi atât de discreți
nu-și vor da seama că și-au părăsit locurile.
Această călătorie cu trenul va fi plină de bucurii, tristeți, așteptări,
Bună ziua, la revedere și la revedere.
Succesul înseamnă să ai relații bune cu toți pasagerii
cu condiția să dăm tot ce e mai bun din noi.
Nu știm la ce stație vom coborî.
Așadar, să trăim fericiți, să iubim și să iertăm!
Este important să facem asta, pentru că atunci când coborâm din tren,
ar trebui să lăsăm doar amintiri plăcute celor care își continuă drumul…
Să fim fericiți cu ce avem și să mulțumim lui Dumnezeu pentru această călătorie minunată.
De asemenea, mulțumesc că ești pasager în trenul meu.
Și dacă trebuie să cobor la următoarea stație,
Mă bucur că am parcurs un drum lung cu tine! „

Sursa text: Parohia Sf. Ierarh Nicolae Turculesti -Calinesti