Glumesc mult! Îmi place să pun la un loc 3, 4, 5, 6 culturi….dacă ar fi după mine cred că aș uni întreaga planetă cu România. De ce? Sunt româncă și mă mândresc cu asta! Însă, azi nu vorbesc despre mine sau despre Dl. Green, ci despre Charming Jay (Park Jisu) sud-coreeanul magician care mi-a făcut vara mai frumoasă.

Voi, cei care mă știți, cunoașteți și faptul că îmi place să vorbesc, și să vorbesc…și aproape că îmi spuneți: „Ai terminat?” Ei, bine….și acesta este un interviu lung…cam cât o zi de post, dar pe care vă invit să-l parcurgeți, pentru că, deși magicianul sud-coreean The Charming Jay a venit la Buzău, presa de aici…s-a lăsat așteptată…

Cum ar spune Green să lăsăm presa și să revenim la „cazul nostru”. Fără alte introduceri, doamnelor și domnilor….intră în scenă The Charming Jay (sper că ați aplaudat, da?)

1. Annyeonghaseyo! Te-am văzut la Buzău și am rămas plăcut surprinsă, însă, înainte de a vorbi despre personajul căruia îi dai viață, am putea să facem cunoaștință cu Parck Jisu?

Numele meu este JISU PARK sunt din Seul, Coreea de Sud. O zi obișnuită din viața mea este foarte diferită de cea a lui Charming JAY.

Sunt o persoană foarte introvertită, iubesc muzica jazz. De asemenea, mă uit la o mulțime de filme vechi mute. De obicei călătoresc mult în timpul verii, așa că sunt acasă tot timpul când nu lucrez, iar atunci îmi adun ideiile pentru următoarele numere de magie sau încerc să creez diferite numere pentru viitoarele spectacole.

2. Ai realizat la o vârstă fragedă ce vrei să faci când vei fi mare. Cum ai luat această decizie și care a fost reacția părinților tăi?

Vreau să devin ceva special, dar nu știu ce să fac, așa mi-am zis mereu. Într-o zi, unul dintre prietenii mei mi-a arătat un truc cu cărți. Am rămas impresionat. Atunci, cred că m-am gândit, pentru prima dată…ce se va întâmpla dacă voi putea face acest lucru?
Până la urmă, am decis să devin magician! Când am urcat pe scenă, pentru prima dată, în viața mea, m-am simțit extrodrinar! Atunci m-am gândit: asta vreau să fiu…o persoană specială. De aceea sunt aici acum. Ei bine, a fost greu să-mi conving părinții. Le era greu să accepte faptul că doresc să devin magician.
Deci, practic, a trebuit, să fac toate cursurile educaționale pe care mi le-au cerut să le fac. În cele din urmă, am absolvit facultatea și le-am spus că vreau să-mi trăiesc viața așa cum voiesc eu. Părinții mei mi-au spus că, dacă voi dovedi că pot trăi cu asta, vor accepta. Din nou, repet acest lucru: sunt aici. Am reușit!

3. Cât de greu este să faci magie? De cât timp ai nevoie pentru a-ți pregăti numărul?

Nu este atât de greu să faci magie. Dacă înveți trucul, îl poți arăta cu ușurință oamenilor. Partea importantă a magiei este modul în care te faci plăcut grupului căruia încerci să-i arăți trucul tău. Trebuie să portretizezi foarte bine personajul, dar și mișcările, pe care vrei le faci și să încerci să le faci cât mai spectaculoase.

Pentru festivaluri de stradă sau obișnuite ai nevoie de obicei de 2 ore pentru a pregăti totul: amenajare, machiaj, costum și așa mai departe.

Pentru spectacolul de gală, pregătirea durează în medie 3 ore pentru că trucurile sunt ceva mai complicate.

4. Sunt mulți tineri care vor să devină magicieni?

Cred că sunt din ce în ce mai mulți oameni care vor să devină cântăreți sau actori. Chiar și youtuberi, în zilele noastre, mai ales în Coreea. Dar ,cred că dacă, învață trucurile și continuă, unii dintre ei vor devini și Magicieni!

5. Când își dă seama profesorul că elevul este pregătit să performeze singur? De regulă, la această primă reprezentație profesorul își va sprijini ucenicul din public?

De obicei îi trimitem pe scenă când trucul este realizat, din punct de vedere tehnic.
Ei trebuie să simtă asta și să afle singuri cum să comunice cu publicul. Le pot oferi feedback-ul meu personal, dar asta nu înseamnă că acesta este răspunsul, pentru că toți avem personalități și gusturi diferite. Deci, practic, nu pot decât să-i încurajez. Ei sunt singurii care-și vor găsi propriul drum, iar eu îi pot doar sprijini în acest sens.

6. Și din moment ce vorbim ca de la artist la artist, spune-mi te rog, cum a apărut personajul Jay? Și de ce ai ales acest nume? Există o poveste în spatele personajului Jay?

Numele Charming Jay vine de la profesoara mea, ce joacă rolul unui clovn. Am învățat clowning la Londra de la Angela De Castro, uimitoarea femeie clovn braziliancă.

Ea mi-a dat numele de Charming Jay. De asemenea, există atât de mulți magicieni care folosesc adjective în fața numelor lor/ De exemplu: Amazing Jonathan, Amazing Kreskin sau Mighty Jake. Așa că am ales Charming Jay pentru a-mi exprima caracterul.

După cum am menționat mai devreme, sunt o persoană extrem de timidă. Devin extrovertit doar atunci când intru în pilea personajului meu. Nu de puține ori, ajung să exagerez comportamentul personajului meu. Chiar și așa, reușesc să-i împărtășește dragostea pentru magia clasică și muzică, totodată simt că am o conexiune mai puternică cu oamenii care împart aceleși valori ca ale personajului meu. Nici eu nu-l cunosc complet. În fiecare an încerc să aflu cât mai multe despre el.

7.Cum a fost primul tău spectacol?

Aveam doar13 ani. A fost grozav! Nu știam cum funcționează trucurile, dar când eram pe scenă, eram fascinat de atmosfera și de starea de spirit a publicului. Primul spectacol a fost despre manipularea cărților pe scenă, dar da, au fost amintiri grozave.

8. Showurile tale nu se adresează unei anumite culturi, totuși, de-a lungul anilor ai perfomat în mai multe țări. Ai avut dificultăți în a-ți face publicul să râdă?

Nu cred că eu sunt cel care îmi poate reprezenta cultura. Am trăit în atât de multe țări… Am călătorit în jurul lumii.
Deci, practic, pot spune sau arăta cine sunt, dar nu pot întruchipa cultura coreeană. Contextul cultural este doar rădăcina pe care o am de la părinții mei, dar cred că mai am anumite comportamente asiatice pe care le-am moștenit.

În cele din urmă, vreau să arăt publicului că sunt la fel ca ei, cei ce mă privesc. Suntem cu toții pe acest Pământ și cu toții suntem oameni. Chiar dacă există lucruri care ne diferiențiează…la final cu toții ajungem să fim doar simplii oameni. De aceea, oamenii ajung să se bucure de spectacolul meu, de mine, de personajul meu….și mai puțin de cultura coreeană. Vreau să fiu eu, cel ce iubește magia, jazzul și care râde împreună cu publicul pe care-l are în față.

9. Este un spectacol spontan din ceea ce am văzut. Îți alegi ajutoarele la întâmplare? Ai vreun criteriu care să te ajute atunci când le alegi?

Cred că fiecare voluntar nu este ales intenționat. Îi aleg întâmplător. Acest lucru mă face să devin mai nerăbdător, pentru că niciodată nu știu ce se va întâmpla. Și, de aceea și specatolele mele sunt diferite. Nu cred că am vreun spectacol care să semene cu un altul.

10. Cât de populare sunt festivalurile de stradă în Coreea de Sud? Ce fel de artiști participă la aceste evenimente și cum sunt primiți de coreeni? Ai putea găsi unele asemănări între festivalurile de stradă din Coreea de Sud și cele din România?

Cred că sunt asemănătoare. Însă, din experiența mea la festivalurile din Asia, oamenii preferă pe cineva care știe ce face sau pe cineva care poate să facă ceva ce-i dă pe spate, ceva nou.., ceva ce nu au mai văzut până atunci.

În Europa, în special, în România, oamenii sunt mai interesați de persoana care face acel număr de magie sau care cântă ori performă pe scenă. Publicul pare a fi același. Toți sunt uimitori, dar cred că este o perspectivă puțin diferită, iar aceasta este spectacoul pe care se așteaptă să-l vadă .

11. Ai fost prezent pentru a doua oară în România. Prima dată ai avut spectacol la Târgu Mureș, iar acum la Buzău. Cum a fost publicul? Unde ți-ar plăcea să te întorci?

Mi-ar plăcea să mă întorc oricând în România. Oamenii sunt atât de drăguți și prietenoși. Mai presus de toate, ei așteaptă și încearcă să-mi înțeleagă spectacolul și personajul.
Așa că aștept cu nerăbdare să revin cu un alt spectacol, dar cu același personaj, în România.

12. Ți-a plăcut la Buzăul? Ai avut timp să-l vizitezi? Și dacă da, ce te-a fascinat?

Mi-ar plăcea să vizitez Buzăul cândva. De data asta, nu am putut. Eram în plin sezon. Vara e sezonul turneelor, așa că nu am putut să merg, dar mi-ar plăcea să revin și să văd cum este această regiune!

13. În sfârșit, ce mesaj ai pentru cei care sunt la început de călătorie indiferent de jobul pe care l-au ales?

Ne putem alege și modela viața așa cum ne dorim! Nu va fi niciodată atât de perfectă pe cât ne-am imaginat la început de drum, dar cred că această perioadă grea și multele experiențe și amintiri ne fac viața mai vibrantă. Mesajul meu pentru tine este să te bucuri de viață cât mai mult timp posibil.
De asemenea, mă voi ruga pentru fericirea ta, deoarece trăim pe aceeași planetă! Noroc!