În această lună, în ziua a douăzeci și cincea, pomenirea Preacuvioasei Maicii noastre Eufrosina, fiica lui Pafnutie Egipteanul.

Sfânta Eufrosina a trăit pe timpul Împăratului Teodosie cel Mic. Părăsind ea lucrurile veselitoare ale lumii și deșertăciunea și slava vieții acesteia, și fugind pe ascuns din casa părintească, s-a schimbat pe sine, îmbrăcând haine bărbătești, Smarald numindu-se, în loc de Eufrosina.

Și fiindcă a iubit viețuirea monahicească, a mers la o mănăstire de bărbați, arătându-se ca un famen împărătesc, și tunzându-și părul capului său, se silea prin tot chipul să se ascundă, ca să nu o afle Pafnutie, tatăl ei.

După ce și-a câștigat dorința, de a se nevoi cu multe nevoințe și osteneli și cu rugăciuni neîncetate, până când și-a uscat cu totul trupul său gingaș femeiesc, în așa fel, încât toți frații mănăstirii se spăimântau și se minunau, văzând pătimirea ei. Și cu adevarat era un lucru minunat, să vadă cineva o femeie frumoasă, locuind în mijlocul monahilor. Prin urmare așa a putut a străluci în mijlocul bărbaților cu virtuțile, precum și piatra cea scumpă smaraldul strălucește în mijlocul celorlalte pietre. Cu adevarat smarald s-a aratat fericita aceasta Eufrosina, ramânând necunoscuta, nu un an sau doi sau trei, ci vreme de treizeci si opt de ani încheiati, adica pâna la sfârsitul vietii sale.

Caci numai la sfârsitul vietii sale s-a aratat cum ca era femeie, si nu barbat. Pafnutie, tatal ei, a mers odata la mânastire, pe timpul în care era sa moara cuvioasa. Si vazându-l ea, a zis catre dânsul cuvântul acesta cel mai de pe urma: „O, tata!” Si asa si-a dat duhul în mâinile lui Dumnezeu, bucurându-se si veselindu-se de bunatatile ce avea sa le dobândeasca pentru nevointele si ostenelile sale.

Tatal ei auzind cuvântul acesta, s-a spaimântat, pentru bucuria cea peste masura ce a luat, ca s-a învrednicit a vedea pe fiica sa, si a cazut la pamânt ca un mort. Si ce alt dar se cuvenea sa patimeasca, în timp ce a auzit acest cuvânt facator de bucurie? A lasat el patria si lumea si cele din lume, si luând în sufletul sau asemenea râvna si dorinta a pustnicestilor nevointe ale fiicei sale, s-a facut si el monah. Pentru aceasta s-a aratat mostenitor, atât al locului cum si al chipului, mânastirii, si al virtutilor fiicei sale. Ca un tata al acestui fel de copil evlavios, bucurându-se si veselindu-se, s-a mutat la Domnul.

Tot în aceasta zi, pomenirea Sfântului mucenic Pafnutie Egipteanul.

Tot în această zi, pomenirea Sfântului Pafnutie Anahoretul și a celor 546 mucenici împreună cu dânsul.

Tot în această zi, pomenirea aducerii aminte de cutremurul cel mare, în care s-a făcut răpirea unui prunc în văzduh.

Tot în această zi, pomenirea Sfântului Părintelui nostru Serghie de Radonej, făcătorul de minuni și ocrotitorul Rusiei.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.