În fiecare an, pe data de 14 septembrie se sărbătorește Înălțarea Sfintei Cruci.

În tradiția populară acestei sărbători i se mai spune: Ziua Crucii și este considerată data ce vestește sfârșitul verii și începutul toamnei.

Bătrânii spun că de Ziua Crucii se închide pământul, luând cu sine insectele, reptilele și plantele care au fost lăsate la lumină în primăvară. În lumea satelor încă se mai crede că șerpii, înainte de a se retrage în ascuzișurile subterane ( unde vor hiberna până în primăvara următoare), se strâng mai mulți la un loc, se încolăcesc și produc o „piatră nestemată”, folositoare pentru vindecarea tuturor bolilor.

Tot în acestă zi, preotul parohiei sfințește via și butoaiele cu vin, pentru ca la anul, gospodarul să se bucure de o recoltă bogată.

Strugurii din ultima tufă de vie nu trebuie culeși! Ei sunt păstrați ca ofrandă pentru păsările cerului și de aceea se numesc, în limbaj popular, „strugurii Lui Dumnezeu”. În seriile culesului, podgorenii fac focuri din viță uscată, în jurul cărora petrec cu mâncare, băutură și muzică.

Este vremea când busuiocul, menta, măghiranul și cimbrul, considerate plante magice se sfințesc la Biserică în timpul slujbei, fiind păstrate, chiar lângă Cruce. Busuiocul sfințit alină durerile, chiar și migrenele puternice sau durerile de dinți.

În mediul rural, cu crenguțe de busuioc aprinse se afumă bolnavii de friguri. Busuiocul se pune și în vasele cu apă pentru păsări, în perioada epidemiilor.

Monedele sfințite în această zi, păstrate în portofel alături de o Cruciuliță ( chiar dacă este de carton) aduc belșug și spor la muncă.