Pereții fostului Spital I.C.Brătianu din Buzău, actualul Centrul Muzeal I.C.Brătianu, au auzit milioane de povești, au auzit tot atâtea plânsete, unele de fericire, altele de tristețe, dar și râste, iar astăzi, unele dintre ele au fost expuse publicului larg.

Într-un oraș mic precum Buzăul de odinioară deschiderea acestui centru sanitar a fost o binecuvântare, nu doar pentru locuitorii municipiului, ci și pentru cei de la țară sau cei din zonele limitrofe. Până la deschiderea spitalului, casele unor oameni binevoitori funcționau drept cabinete medicale.

Plimbându-mă printre intrumentarele și ținuta medicilor și asistenților de atunci și având și câteva cunoștințe medicale în spate, mi-am dat seama și nici pentru un necunoscător nu ar fi greu de realizat, că personalul medical de atunci chiar făcea minuni și era extrem de bine pregătit.

Unitatea spitalicească s-a putut mândri cu o conducere de fier: Dr. Petre Inotescu, Dr. Vasile Bianu, Dr.C.Michiu și Dr. Gh. Prodeanu. Aceștia au fost cei care, pe rând, din nimic sau dintr-o clădire insalubră și plină de igrasie „s-au luptat cu autoritățile vremii” și au reușit să pună/repună pe picioare spitalul pentru a trata în continuare bolnavii, obținând fondurile necesare construirii/reabilitării clădirii.

Și cum nimic nu se face fără donatori la loc de mare cinste, într-o sală de operație, a fost așezat portretul și o placă de marmură ce amintesc de marele binefăcător al locului, avocatul C.A.Papadopolo, cel ce mereu a luptat ca spitalul să primească echipament și ustenisile de ultima oră.

În vremea Celor Două Războaie Mondiale, germanii au pus stăpânire pe clădire, iar actul medical a fost din nou îngreuiat, doctorii și asistentele fiind obligate să se întoarcă din nou în casele binevoitorilor pentru a putea desfășura în condiții cât de cât normale actul medical, asta dacă pacienții nu sufereau de boli grave sau contagioase. Aceștia din urmă, fiind tratați într-o clădire special amenajată în incinta spitalului de boli infecțioase, Gârlași, de astăzi.

Expoziția deschisă azi, pentru unii a trezit amintiri plăcute, în treacăt am auzit pe cineva: „Aici m-a născut mama!”, iar pentru alții, ce și-au amintit de injecțiile dureroase din copilărie neplăcute: „Și acum, numai când mă gândesc mi se face pielea de găină!”.

Mai multe detalii despre ceea ce am vizionat astăzi nu vă pot da, dar vă invit să vă mergeți și să o vedeți și voi cu ochii voștri. Fie că sunteți pasionați de medicină, istorie sau simplii curioși…o întoarcere în trecutul clădirii și al istoriei medicale buzoiene nu v-ar strica, ba din contră, v-ar ajuta să înțelegeți mai bine de unde am plecat și unde am ajuns.

Galerie foto