Este bine să postim în această zi, pe de o parte că să nu ne asemănăm cu Irod care din cauza ospățului fără măsură, a cerut ca Salomeea să-i danseze și drept răsplată i-a oferit capul Sfântului Ioan Botezătorul, iar pe de altă parte, că să ne asemănăm cu viața înfrânată a lui Ioan, serbând această pătimire a sa prin rugăciune și postire.

Există persoane care au susținut că ziua Tăierii Capului Sfântului Ioan Botezătorul prefigurează Vinerea Patimilor. Și după cum postim în fiecare vineri, ca zi a răstignirii Domnului, tot astfel se cuvine să postim și în această zi.

Iată cum este exprimat în Minei motivul pentru care a fost rânduit acest post: „… în tot chipul se cuvine să fim noi în această zi cu întristare și mâhnire, și nu a avea plăcerea pântecelui, pentru viața cea înfrânată a Sfântului și pentru vărsarea lui de sânge, cea prin necurata ucidere de către Irod. Căci capul Înaintemergătorului a fost tăiat la ospăț datorită jocurilor desfrânatei dansatoare și datorită îmbuibării pântecelui și junghierii și vărsării de sânge de diferite vietăți; iar nouă nu se cuvine a mânca nici una din aceste vietăți… că să nu ne arătam a urma îmbuibărilor lui Irod. Căci cum vom putea cinsti slăvita tăiere a Botezătorului, dacă mâncam carne sau alte feluri de mâncăruri scumpe? Pentru că el a viețuit în pustie, unde nu numai roade de poame sau alte legume, ci nici apă, nici iarbă nu era. Și este dovedit că nici pâine nu mânca, nici masă nu avea. Vin să bem? Însă el niciodată n-a gustat vin, nici alte băuturi lumești… Pentru aceasta, fraților, cu sârguință să cinstim ziua aceasta, cu rugăciuni și cu post petrecând în întreagă înțelepciune și fugind de obiceiul cel prea rău al beției”.

Ziua tăierii capului Sfântului Proroc Ioan Botezătorul face parte din categoria posturilor de o zi din cursul anului bisericesc, alături de „Înălțarea Sfintei Cruci”, prăznuită la 14 septembrie și de Ajunul Botezului Domnului, cinstit pe 5 ianuarie. Sigur, cele mai cunoscute zile de post de o zi, sunt miercuri și vineri, cu excepția celor în care este dezlegare (miercuri s-au sfătuit cărturarii și arhiereii iudei să-L prindă pe Hristos, iar vineri a fost răstignit pe cruce). Sunt și persoane care postesc și lunea, în ziua închinată sfinților îngeri. Postul înseamnă abținerea de la mâncarea „de dulce”, adică lapte, ouă, carne, pește și derivate ale acestora, dar și o înfrânare a faptelor și a gândurilor noastre păcătoase.

Pentru liniștea acelor creștini care din motive binecuvântate nu pot posti în această zi și nici nu pot urma recomandarea Bisericii de a mânca fără ulei, adică o mâncare cât mai uscată, Sfântul Ioan Gura de Aur spune: „Stăpânul nostru e blând și cu omenie, nu ne cere nimic peste puterile noastre.”

Tăierea Capului Sfântului Proroc Ioan Botezătorul este o sărbătoare cu semnificație eshatologică, precum este și Schimbarea la Față a Domnului (6 august) și Adormirea Maicii Domnului (15 august). Prin Schimbarea la Față ni se descoperă chipul pe care îl va avea omul unit cu Hristos – chip de slavă, prin Adormirea Maicii Domnului se arată că cel care L-a purtat pe Hristos se mută de la stricăciune la nestricăciune, în vreme ce prin această sărbătoare ni se revelează că toți cei care nu au fost străini de pocăință vestită de Sfântul Ioan Botezătorul vor ajunge în rai.

Din acest motiv, Sfinții Părinți au rânduit ca cele trei sărbători să fie prăznuite în luna august, ultima lună din anul bisericesc, ca semn că acest chip al lumii va trece, ca cer nou și pământ nou vor fi (Apocalipsa cap 21).

Faptul că în luna august avem aceste trei sărbători, i-a făcut pe Sfinții Părinți să vorbească despre această lună august ca o lună a evenimentelor ultime legate de cea de-a doua venire a Domnului, când va avea loc judecata întregului neam omenesc. Să nu uităm ca în icoana Deisis (a Judecății de Apoi), Maica Domnului stă de-a dreapta lui Hristos, iar Ioan de-a stânga, amândoi mijlocind pentru mântuirea noastră.

Minune săvârșită la sărbătoarea de Tăierea capului Sfântului Ioan Botezătorul

În anul 1961, la praznicul Tăierii Capului Sfântului Ioan Botezătorul, la 29 august, când mănăstirea noastră (Mănăstirea Dionisiu, Sfântul Munte Athos) săvârșește, după obicei, priveghere de toată noaptea, au participat, împreună cu noi, arhimandritul Heruvim Karabelas, ierodiaconul Pavel și doi teologi, toți din Pireu.

Spre sfârșitul privegherii, când se cântă exapostilariile (exapostilarie – tropar care se canta inainte de „Laude”), se scoate de obicei prin ușa diaconească de miazănoapte Sfânta Mâna Dreaptă a Sfântului Ioan Botezătorul, ținută pe cap de preotul de rând. De data aceasta, preotul de rând era ieromonahul Pavel, înaintea căruia mergea paracliserul cu o lumânare aprinsă și diaconul care o cădea. În acest timp, toți cei patru amintiți mai sus au simțit o bună mireasmă cerească, care se răspândea în valuri de la Sfânta Dreapta și care le-au îndulcit sufletele și inimile.

Copleșit de această umbrire a harului Înaintemergătorului, au căzut în genunchi toți și au sărutat cu multă evlavie și bucurie Sfintele Moaște, mulțumindu-i și proslăvindu-l din adâncul sufletelor lor pe cel mai mare născut din femei, pe slăvitul Înaintemergător și Botezător al Domnului nostru. Fie ca, prin mijlocirile lui, să ne învrednicească Domnul de Împărăția Sa cea cerească! Amin.

Surse: pravila.ro, creștinortodox.ro și Basilica.ro