În această lună, în ziua a douăzeci și opta, pomenirea Preacuviosului Părintelui nostru Moise Arapul („cel din tâlhari”), Etiopianul.

Acest fericit era de neam etiopian și la față și peste tot negru, fiind sluga unui oarecare ce se afla la lucruri politice. Pentru firea lui cea rea și pentru viața tâlhăreasca l-a gonit domnul său.

Pizmuind el pe un păstor care îl zăticnise de la un lucru rău, s-a hotărât să-l ucidă; si aflând că acela este de cealaltă parte de apă a Nilului și fiind apa mare, își luă sabia în gură, și-și puse cămașa în cap, și trecu înot. Dar păstorul prinzând de veste a fugit; atunci el a junghiat patru berbeci aleși, și înșiruindu-i pe o funie, a trecut iarăși Nilul înot.

Și mâncând cărnurile, și vânzând pieile pe vin, s-a dus la soțiile lui. Acestea le-am povestit ca să vedeți, că este cu putință ca cei ce vor, pot să se mântuiască prin pocăință. Acesta în cele din urma venind întru umilință, din oarecare primejdie, s-a dus la o mânăstire, și atât s-a pocăit încât a tras și pe sotiile lui către Hristos prin pocăință.

Iar oarecând șezând în chilia sa, nimeriră la dânsul niște tâlhari, neștiind că el este Moise, pe care fericitul legându-i cu un ștreang, îi puse pe umeri ca pe un sac cu paie, și-i duse la obște. Și zise către frați: „De vreme ce mie nu mi se cade să fac nedreptate, am aflat pe aceștia ce veniră să-mi facă rău. Ce porunciți pentru ei?” Iar aceia dacă-l cunoscură că el este Moise, vătaful de tâlhari cel vestit și nebiruit, se mărturisiră lui Dumnezeu, și se lepădară de lume și se făcură călugări foarte iscusiți. De aceea trăind Sfântul cu plăcere dumnezeiască și luptându-se cu demonul neastâmpărării, a murit fiind batrân de 75 de ani, făcându-se și preot, și lăsând 70 de ucenici.

Tot în această zi, pomenirea Sfinților Mucenici Diomid și Lavrentie, care, fiind legați de plop și săgetați, s-au săvârșit.

Tot în această zi, pomenirea Dreptului Iezechia regele, care cu pace s-a săvârșit.

Dreptul Iezechia (721-691 î.Hr.) era fiul regelui necredincios Ahaz. Viața Dreptului Iezechia e descrisă în Vechiul Testament, 4 Regi 18-20.

A devenit rege al regatului Iuda la vârsta de douăzeci și cinci de ani și a domnit la Ierusalim timp de 29 de ani. Înflăcărat adorator al Adevăratului Dumnezeu, Iezechia a redeschis Templul lui Solomon. În vremea sărbătoririi Paștelui evreiesc, la care a invitat pe toți supușii regatului lui Israel, Iezechia dădu ordin să se distrugă idolii din tot regatul, reamintind oamenilor cum fuseseră pedepsiți strămoșii care se lepădaseră de Dumnezeul Cel Adevărat. După aceasta, idolatria a încetat nu numai în regatul lui Iuda, ci în multe locuri din regatul lui Israel.

Pentru aceasta, Dumnezeu l-a scăpat de dușmani și i-a îndeplinit rugăciunile. Astfel, în al patrusprezecelea an al domniei lui Iezechia, regele asirian Senaherib fiu al lui Salmanasar cucerind Israelul, și-a adunat forțele pentru a începe război împotriva lui Iezechia.

Regele asirian cuceri fortăreața Lachis și trimise o armată spre Ierusalim, cerind ca regele iudeu să se predea. Iezechia s-a întors către Dumnezeu în rugăciune și un înger al Domnului doborî 185 000 de soldați de partea asiriană. La puțin timp după retragerea lui Senaherib, Iezechia se îmbolnăvi. Profetul Isaia veni la el prin voia lui Dumnezeu și îi spuse să își pună ordine în ale sale, pentru că va muri în curând. Dar puterea rugăciunii lui Iezechia fu atât de mare încât Dumnezeu îi prelungi viața cu încă cincisprezece ani.

Rugăciunea sa era înflăcărată când implora ajutorul lui Dumnezeu. Dar și mai fierbinți erau rugăciunile sale de mulțumire. Iezechia a murit la vârsta de 54 de ani și a fost îngropat cu înalte onoruri la Ierusalim. Amintirea Dreptului Iezechia se prăznuiește și în Duminica Iertării (a lăsatului sec de brânză).

Tot în această zi, pomenirea Sfintei Proorocițe Ana, fiica lui Fanuel, care l-a primit pe Domnul în Templu.

Dreapta proorociță Ana se trăgea din neamul Aserilor și era fiica lui Fanuel. Ea a trăit cu soțul său timp de șapte ani până la moartea acestuia. După moartea lui, Dreapta Ana a dus o viață strictă și pioasă, „nepărăsind Templul și slujindu-L pe Dumnezeu zi și noapte în post si rugăciune” (Luca 2, 37). Când Dreapta Ana avea 84 de ani, L-a văzut pe Pruncul Iisus la Templul din Ierusalim. Fusese adus pentru a fi închinat Lui Dumnezeu Drept Copil Prim-Născut conform legii mozaice.

Dreapta Ana a auzit și cuvintele de profeție ale Sfântului Simeon de-Dumnezeu-Primitorul spuse Prea Sfintei Născătoarei de Dumnezeu. Proorocița Ana împreună cu Sfântul Simeon au adus mărire lui Dumnezeu și au spus tuturor că Mesia a venit îin lume (Luca 2, 38).

Tot în această zi, pomenirea Sfinților treizeci și trei de Mucenici din Iraclia, care prin foc s-au săvârșit.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.