Cu toții cred că am văzut cel puțin o poză a celebrei picturi, „Mona Lisa”, alții, mai norocoși, au reușit să o și vadă, dar oare câți dintre noi știm cum a devenit atât de popular acest tablou?

Pictorul francez, Louis Béroud a intrat în Muzeul Luvru pe 22 august 1911 cu intenţia de a lucra la o schiţă ce ar fi trebuit să reporducă fidel tabloul lui Leonardo da Vinci. Când a văzut că lucrarea nu mai este expusă, s-a dus glonț la paznici să-i întrebe ce s-a întâmplat cu „Mona Lisa”. Liniștiți, paznicii au dat un răspuns vag: „cel mai probabil cineva a luat-o pentru a fi fotografiată. Va lipsi câteva ore.”

Louis nu a fost mulțumit de răspuns, dar neavând ce face a plecat de la muzeu, urmând să revindă peste câteva ore, dar surpriză: tabloul și acum lipsea. Abia atunci reprezentanţii muzeului Luvru şi-au dat seama că exponatul a fost furat. Imediat instituția a fost închisă, iar poliția a început să investigheze acest caz.

Primul suspect, pe care oamenii legii l-au bănuit de furt a fost artistul Géry Piéret care avea antecentente, pentru că și-a mai însușit și alte lucruri din Muzeu, dar ia-l pe Pieret de unde nu-i. Cum domnul în cauză nu a fost găsit de autorități, aceștia au decis să-l aresteze pe cel mai bun prieten al suspectului, pe poetul Guillaume Apollinaire. Și acum poate că vă întrebați de ce au făcut polițiștii acest lucru? Ei, bine Apollinaire nu era chiar ușă de biserică. Dânsul mărtusisise că: „Muzeul Luvru ar trebui ars!” Astfel, în baza acestei declarații de „dragoste”, autoritățile au decis că ar fi timpul ca maestrul în arta slovelor să stea puțin la răcoare.

Și dacă ați crezut că am rezolvat cazul, ei bine, aflați că nu suntem nici pe aproape de încetarea căutărilor. Investigaţia a mers mai departe. Pablo Picasso, pe atunci un tânăr pictor, a fost adus de oamenii legii la audieri. După ce au fost interogați și audiați atât Pablo cât și Guillaume, iar autoritățile s-au convins că nu ei ar fi fost cei ce au furat-o pe „Mona Lisa”, i-au eliberat.

Cum și de ce a fost furată „Mona Lisa”?

În tot acest timp, Parisul, a fost inundat de poza tabloului ce avea să devină faimos. După lungi căutări, piste false și nervi întinși la maxim, polițiștii l-au găsit pe făptaș. Nu mică le-a fost mirare să afle că hoțul este un italian. Vincenzo Peruggia, căci acesta este numele celui ce a făcut pe „Mona Lisa” cunoscută, a lucrat la muzeu și a reușit să fure fără nici un fel de problemă opera de artă, pe data de 21 august 1911, în timpul orelor de vizită. Cine ar fi putut bănui vreun angajat al muzeul de furt?! Și dacă vă întrebați: Totuși cum a putut să părăsească muzeul, căci doar pictura nu e mică și nu încape în buzunar? Vincenzo nu a avut el prea multă imaginație, însă a avut noroc cu carul, pentru că a părăsit locul de muncă cu tabloul ascuns sub haine.

Printre motivele pe care hoțul le-a expus în timpul interogatoriului s-a numărat și patriotismul. Cu alte cuvinte, Peruggia voia ca tabloul să fie „repatriat” în Italia.

Și pentru că „din țânțar toți putem face armăsar”…pe la colțuri de stadă a început să se zvonească și următoarea variantă: un prieten de-al hoțului avea pregătite deja mai multe copii ale lucrării originale, pe care plănuia să le vândă. Prețul ar fi crescut considerabil dacă adevărata „Mona” lipsea.

Vincenzo Peruggia a fost prins la doi ani distanță după ce a dat „lovitura” secolului.

Vincenzo a fost prins abia la finalul anului 1913, când a încercat să vândă famioasa lucrare deja, şefilor galeriei Uffizi, din Florenţa. „Mona Lisa” a şi fost expusă la Florenţa pentru două săptămâni, după arestarea lui Peruggia, înainte ca portretul să revină la Luvru, pe 4 ianuarie 1914.

Hoţul a primit o pedeapsă de şase luni de închisoare, în timp ce întreaga Italie îl vedea ca pe un mare patriot. Fapta sa a reușit să-i aducă tabloului celebritatea și recunoașterea la nivel modial de care se bucură și astăzi. Nu de puține ori „Mona Lisa” era să fie distrusă.

Cineva s-a gândit că tabloul are nevoie de o „retușare” așa că a aruncat cu acid. În 1956, o altă persoană „bine voitoare” a aruncat cu o piatră. La fiecare tentaivă de distrugere, lucrarea a fost rapid restaurată, iar de atunci, „Mona” este protejată de un geam anti-glonț.

În timpul expoziției din 1974, din Japonia, o femeie ce era total nemulțumită de politicile muzeului ce găzduia evenimentul față, de persoanele cu dizabilități, a aruncat cu vopsea roșie peste tabloul realizat de da Vinci.

Un alt eveniment din anul 2009 a ținut din nou prima pagină a ziarelor. O rusoaică nemulţumită că nu a primit cetăţenia franceză a aruncat un pahar cu ceai înspre tablou, dar lucrarea a rămas intactă.

Leonardo da Vinci și-a început capodopera încă din anul 1503. Lucrarea a început să fie cunoscută abia după moartea sa, în anul 1519.

Cunoscută de italieni drept Gioconda şi restul lumii ca fiind Mona Lisa, portretul a rămas celebru pentru pasionaţii de artă de-a lungul secolelor. A fost achiziţionat de Regele François I, al Franţei, care îl găzduise pe Leonardo la Paris, iar în 1505-1506, Raphael a realizat o schiţă în cerneală după tablou.

După Revoluţia Franceză se spune că ar fi fost expus în dormitrul lui Napoleon la Palatul Tuileries.

Furtul din 1911 a făcut-o celebră în toată lumea, datorită presei ce a început să scrie frenetic despre această dispariție a capodoperei renascentiste.

O variantă contemporană cu lucrarea lui Leonardo este expusă la muzeul Prado din Madrid. Mult timp considerată de asemenea opera lui Leonardo, lucrarea din Spania este văzută în prezent ca un exerciţiu realizat de unul dintre ucenicii pictorului.