Sfântul Mucenic Laurențiu Arhidiaconul, de origine din Nordul Spaniei a viețuit în secolul al III-lea, în zilele împăratului Valerian (253-260). Sfântul Mucenic Laurențiu a fost arhidiaconul episcopului Sixt.

Sfântul Ierarh Sixt (sau Xist) era grec din naștere și studiase filozofia la Atena înainte de a veni să se instaleze la Roma sub domnia împăratului Valerian în vremea Sfântului Ierarh Ștefan I (253-257, prăznuit la 3 august). Mai întâi favorabil creștinilor, împăratul – care căzuse sub influența magilor și ghicitorilor egipteni după o nefericită expediție în Orient – publică un edict interzicând practicarea în public a cultului creștin și cerea tuturor clericilor să se închine zeilor, amenințându-i cu exilul în caz contrar. Sfântul Ștefan fusese una dintre primele victime ale acestei persecuții iar Sixt a fost consacrat pentru a-i succeda la scaunul episcopal. Persecuția spori atunci și a fost declarată execuția Episcopilor, Preoților și Diaconilor în baza simplei constatări a identității lor, în timp ce laicii urmau să fie condamnați înjosirii și muncilor forțate.

Sfântul Sixt a fost atunci arestat și condus, după un prim interogatoriu, la renumita închisoare Mamertine (unde au fost închiși si Sfinții Apostoli Petru și Pavel). Pe drum, Sfântul Mucenic Laurențiu Arhidiaconul îl întâlni și îi spuse în lacrimi: „Unde te duci, Părinte, fără fiul tău? Ce jertfă te pregătești să aduci fără Diaconul tău? M-ai găsit cumva nedemn de aceasta? Vei refuza tu să-ți fie alături pentru a-și vărsa sângele pe cel pe care l-ai primit întru Sfintele Taine?”. Episcopul îi răspunse: „Nu fiule, nu te părăsesc, dar lupte încă și mai mari te așteaptă. Noi, ca bătrânii, ne-am angajat într-o luptă ușoară. Dar pe tine, tânăr viguros, te așteaptă o victorie și mai plină de glorie asupra tiranului. Nu mai plânge. Peste trei zile Diaconul îi va urma Preotului”. Și înainte de a-i da sărutul păcii, îi încredința administrarea în numele său a bunurilor Bisericii. Sfântul Mucenic Laurențiu Arhidiaconul își îndeplini pe dată sarcina după voia lui Dumnezeu, împărțind bogățiile Bisericii la clerici și la săraci. Pe muntele Coelius întâlni o văduvă, ce se numea Domnita, care ascundea pe mulți creștini. Profita de întunericul nopții pentru a le aduce bani și haine și trecea apoi din casă în casă, vindecând pe bolnavi și spălând picioarele credincioșilor, asemeni Domnului.

Cum Sfântul Ierarh Sixt fusese condamnat să i se taie capul pe Via Appia, Sfântul Mucenic Laurențiu Arhidiaconul îi iese în cale și îi strigă: „Nu mă lăsa, Părinte Sfânt, pentru ca am împărțit deja comorile pe care mi le-ai încredințat”. Auzind vorbindu-se de comori, soldații îl prinseră imediat și pe Sfântul Mucenic Laurențiu și îl duseră în fața tribunului Partenius care îl înștiință pe împărat. Aruncat în închisoare și dat în paza tribunului Ipolit, Sfântul Mucenic Laurențiu vindecă prin rugăciunea sa și aduse la credință pe un orb numit Lucillus. Auzind vestea, alți numeroși orbi alergară la el și fură cu toții vindecați de către sfânt. Văzând acestea, Ipolit ceru și primi botezul, împreună cu celelalte nouăsprezece persoane ce se aflau în casa lui.

Convocat de către Valerian, care îl soma să îi dea comorile, Sfântul Mucenic Laurențiu ceru să i se aducă trei zile mai târziu un mare număr de care. Între timp el convocă în casa lui Ipolit orbi, șchiopi, bolnavi și nenorociți de tot soiul, apoi, punându-i în care, veni să îi prezinte la palat anunțând: „Iată comorile veșnice ale Bisericii, care nu se împuținează și sporesc mereu, care sunt răspândite în fiecare și se regăsesc în toți”. Cuprins de furie, Valerian strigă: „Închină-te idolilor și uită arta magică în care te mărturisești”.

Sfântul Mucenic Laurențiu Arhidiaconul îi răspunse că nimic nu putea să îl facă să accepte cultul demonilor în locul Făcătorului tuturor lucrurilor. Atunci fu supus chinurilor și aruncat în închisoare. După un al doilea interogatoriu la palatul lui Tiberiu pe colina Palatino, i se puseră pe trup lame de fier înroșit în foc și fu bătut cu bice plumbuite și lanțuri cu cârlige la ambele capete. În fața rezistenței sale supranaturale, un soldat, pe nume Roman, mărturisi pe Hristos și a fost pe loc executat.

Un al treilea interogatoriu avu loc la Termele situate lângă palatul Salluste. Împăratul ceru să fie sfărâmate cu pietre maxilarele Sfântului apoi dădu ordin să fie dezbrăcat de hainele sale și să fie întins pe un grătar așezat pe cărbuni aprinși. Somat pentru ultima dată să se închine idolilor, Sfântul Mucenic Laurențiu Arhidiaconul răspunse: „Eu mă dau ca jertfa plăcut mirositoare singurului Dumnezeu adevărat, pentru că jertfa ce se cuvine lui Dumnezeu este o inimă înfrântă și smerită” (Psalmii 50 :18). Pe când călăii ațâțau focul, el spuse tiranului: „Învață, nenorocitule, că acest jăratec mă răcorește dar pe tine te va chinui veșnic. Acum că sunt ars pe o parte, întoarce-mă pe partea cealaltă!”. Când a fost întors mai spuse o ultimă rugăciune: „Mulțumesc Ție, Iisuse Hristoase, pentru că m-ai învrednicit să intru pe porțile Împărăției Tale”. Apoi își dădu duhul.

Sfântul Ipolit merse să îl îngroape în secret pe proprietatea văduvei Domnita alături de Preotul Iustin.

Dar Ipolit a fost denunțat și în curând arestat, însă un înger veni să îl elibereze și îl duse în casa lui unde își luă cu dragoste rămas bun de la părinții săi și de la slugile casei și le oferi tuturor o masă sărbătorească. Erau cu toții la masă când soldații se iviră și îl luară din nou pe Sfântul Ipolit pentru a-l conduce în fața împăratului. Sperând să îi învingă hotărârea, suveranul ceru ca el să fie acoperit de distincții militare și îi promise onoruri încă și mai mari. Dar Sfântul rămase neclintit și declară că nu mai voia decât o singură cinstire: aceea de a sluji în armata lui Hristos. Bătut cu lanțuri cu cârlige la ambele capete, fu apoi legat de cai sălbatici care îl târâră pe curajosul Mucenic pe o distanță mare. Astfel câștigă el cununa victoriei, precedat de doica sa, Concordia, și de oamenii din casa lui pe care îi adusese la credință. La șapte zile după martiriul său, Sfântul Ipolit i s-a arătat împăratului și fiului său care se duceau la amfiteatru și că i-a bătut cu lanțuri de foc nevăzute.

Surse: Calendar-Ortodox, Active News, https://protopopiatulortodoxsibiu.ro/