Poate că știți sau nu, dar cândva Coreea a fost sub dominația Japoniei și așa cum este de așteptat partea cotropită înregistează nenumărate pierderi. Nu doar din punct de vedere economic, cultural, tradițional, ci și uman.

Femeile de confort, căci lor le este dedicat acest lungmetraj apărut în anul 2016, au avut cel mai mult de suferit, în perioada ocupației japoneze. Nu toate femeile de confort erau din Coreea, ci și din China, dar coreencele au fost cele care „au condus detașat acest top”.

Durerea a spart bariera timpului, accetuându-se pe măsură ce totul părea să revină la normal, dar ele nu au primit niciodată scuze oficiale din partea statului nipon. S-au încercat mai multe „compensații” în bani, însă niciodată nu a venit cineva să-și plece capul în fața acestor victime. Ba mai mult, ca să primească încă o lovitură sub centruă după ce au suportat abuzuri de tot felul, Japonia a tipărit manuale de istorie în care aceste atrocități au fost șterse sau prezentate ca ceva ce nu are importanță.

Trist! Puțin respect măcar pentru fetele luate cu forța și obligate să fie la cheremul soldaților.

Sinopsis: Jung-Min ( Kang Ha-Na ) avea numai 14 ani, când soldații japonezi au decis să o ia cu forța de lângă familia ei. Pe lângă Jung-Min, mai sunt furate Young-Hee ( Seo Mi-Ji ), dar și multe alte fete. Ele sunt urcate într-un tren ce le va duce într-un loc al ororilor.

Din distribuție au făcut parte: Kang Ha-na, Choi Ri, Son Sook, Seo Mi-ji, Oh Ji-hye, Baek Su-ryun, Cha Soon-hyeong, Hong Sena, Jung In-gi și Nam Sang-ji.

Adevăratul istoric pe care-l prezintă Spirits’ Homecoming este de-a dreptul șocant. Sunt convinsă că ceea ce-am văzut a fost doar o mică părticică din ceea ce s-a întâmplat cu adevărat în acele „lagăre”, cât și în afara lor. Durerea fără margini a părinților, dispararea de-aș aduce fetele acasă cu orice preț și chinurile ce nu pot fi redate în cuvinte sau imagini de cele care le-au trăit.

Cât despre jocul actorilor pot spune că a fost magistral, aceștia reușind să scoată în evidență scenariul.

Regizorul și scenaristul Cho Jung-rae a fost inspirat în realizarea acestui lungmetraj de tabloul pictat, în urma unei ședințe de terapie, a unei dintre victimile acestui adevăr istori. Kang Il-chul s-a numărat printre femeile de confort de care soldații japonezi s-au folosit. În cadrul unei ședințe de terapie, aceasta a desenat o scenă macabră: militraii niponi împușcau fetele care erau bolnave sau aveau diferite slăbiciuni. Pentru a-și acoperi urmele japonezii dădeau foc cadavrelor. Încă de pe atunci se voia ca aceste lucruri să rămâne neștiute și dacă s-ar fi putut închise în vreun sertar peste care să se așterne praful și nimeni să nu-și mai amintească aceste lucruri, dar soarta nu a fost de partea oamenilor din „țara soarelui răsare”…

Lungmetrajul durează 2h și 7 minute și poate fi văzut pe asiafaninfo.