În această lună, în ziua a douazeci și nouă, pomenirea Sfântului Mucenic Calinic, cel din Gangra.

Acest Sfânt se trăgea cu neamul din Cilicia și era om foarte bun, întărindu-se pe sine cu frica Lui Dumnezeu. A fost dascăl de mântuire multora și învăța pe cei ce se închinau la idoli să se lase de cele deșarte și să cunoască pe Atotfăcătorul.

Pentru aceasta a fost prins și adus la Sacherdon ighemonul, care a poruncit să fie încălțat cu încălțăminte de fier, care avea piroane ascuțite, și a fost silit să meargă până la cetatea Gangrei, care era departe de 80 de stadii. Sosind la Gangra, a fost băgat într-un cuptor de foc și și-a dat sufletul la Dumnezeu. Și se face soborul lui aproape de podul lui Iustinian și aproape de locul ce se numește Petrian.

Tot în această zi, pomenirea Sfintei Mucenițe Teodota, împreună cu fiii săi.

Această Sfântă a fost din cetatea Ciliciei, binecredincioasă, și se nevoia la poruncile Lui Dumnezeu, învățându-și pruncii spre cunoștința dumnezeiască pe vremea când trăia și Sfânta Muceniță Anastasia.

Stăpânitorul Lefcait îi făcea silă să și-o ia femeie, dar ea nu a vrut nicidecum. Pentru aceea a fost trimisă către Nichitie, stăpânitorul Bitiniei, care a poruncit să fie băgată, împreună cu cei trei pruncii pe care Sfânta îi avea, într-un cuptor de foc, unde și-a luat cununa muceniciei. Și se face soborul lor în locul muceniciei lor, ce este la Cambo.

Tot în această zi, pomenirea Sfântului Mucenic Mamant, care în mare s-a săvârșit.

Tot în această zi, pomenirea Sfântului Mucenic Vasilisc batrânul, care de sabie s-a săvârșit.

Tot în această zi, pomenirea Sfântului Constantin Patriarhul Constantinopolului, care cu pace s-a săvârșit.

Tot în această zi, pomenirea Sfinților Mucenici, tatăl și maica, împreună cu cei doi fii ai lor, care în foc s-au săvârșit.

Tot în această zi, pomenirea Sfântului Ioan ostașul.

Tot în această zi, pomenirea Sfinților Mucenici Veniamin și Virie, cei aproape de palatele din Evdom.

Tot în această zi, pomenirea binecredinciosului Împărat Teodosie cel tânar (cel Mic).

Tot în această zi, pomenirea Sfântului Mucenic Eustatie din Mtskheta, în Georgia.

Sfântul Mucenic Eustatie din Mtskheta se trăgea din Perși, adoratori ai focului și înainte de a fi botezat se numea Bgrobandaves. Tatăl și frații săi, slujitori în cultul lui Zoroastru, încercară zadarnic să facă din el un preot păgân.

În timpul domniei Împăratului georgian, Guram Kuropalat (575-600), la vârsta de 30 de ani, Sfântul s-a mutat din satul persan Arbuketi (de lânga orașul Gandrakili) în vechea capitală a Georgiei, cetatea Mtskheta.

Își câștiga viața de zi cu zi lucrând sandale. Sfântul Eustatie începu să se ducă la catedrala din Mtskheta, unde slujbele creștine îi umpleau sufletul de bucurie. Arhidiaconul Samuel (viitorul Arhiepiscop Samuel IV, 582-591), remarcă înclinațiile spirituale ale păgânului pers și îi vorbi despre învățăturile creștine.

Ajungând la credința în Hristos, Bgrobandaves fu luat în calitate de catecumen pe lângă arhidiaconul Samuel. După un anumit timp, când Samuel deveni catolicos (patriarh, la armeni și la alți creștini din Orient), primi Sfântul Botez cu numele Eustatie. Eustatie s-a căsătorit apoi cu o soție creștină și a dus o viață pioasă și rodnică în virtute.

Perșii care mai trăiau la Mtskheta nu reușiră să îl readucă pe Sfântul Eustatie la cultul focului și de aceea l-au convins pe capul perșilor din cetate să îl trimită la Tbilisi la tiranul Arvand-Gubnav, satrap (adică prim-demnitar) al sahului persan Chosroes Nushirvanes.

Trimiși la încercare sub ordinul tiranului erau și alți perși împreună cu Sfântul Eustatie care acceptaseră să fie creștinați : Gubnak, Bagdad, Panaguznas, Perozav, Zarmi și Stefan. Doi dintre ei însă, Bagdad și Panaguznas, se lepadară de Hristos când fură amenințați cu moartea.

Sfântul Eustatie și ceilalți mărturisitori ai lui Hristos suferiră cu cinste șase luni de închisoare și prin mijlocirea catolicosului Samuel IV și a unui notabil georgian fură eliberați.

Noul satrap al Persiei, Bezhan-Buzmil (numit la Tbilisi trei ani mai târziu), instigat de foștii dușmani ai Sfântului Eustatie, dădu ordin să fie adus în fața lui și îi ceru să se lepede de Hristos și să se întoarcă la cultul lui Zoroastru.

Sfântul Eustatie răspunse cu demnitate : „Poate cineva să Îl părăsească pe Făcătorul lumii și să adore o simplă creatură a Lui ? Nu se va întâmpla niciodată! Nici soarele nici luna nici stelele nu sunt Dumnezei, ci Dumnezeu e cel care a făcut soarele să strălucească ziua și luna cu stelele să strălucească în întunericul nopții. Focul nu este Dumnezeu, focul e făcut de om și e stins de om”.

Din ordinul satrapului, Sfântului Eustatie i se taie capul la 29 iulie 589. Înainte de a primi cununa muceniciei, s-a rugat ca după moartea sa trupul să îi fie înmormântat creștinește în cetatea Mtskheta.

Pătimitorul a auzul Glasul de sus : „Cu nimic nu vei fi mai prejos celor dintâi mucenici, nici în har nici în tămăduiri. Nu-ți fă griji pentru trupul tău, va fi după cum îți dorești”.

Trupul Sfântului Eustatie, aruncat noaptea peste un câmp, a fost adus de Creștini la Mtskheta și cu mare cinste așezat de catolicosul Samuel IV sub masa altarului din Svetitskhoveli. Catolicosul Samuel IV a rânduit Praznuirea lui la 29 iulie, ziua în care Sfântul martir s-a săvârșit cu mărire.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.