Sfântul Mare Mucenic Pantelimon este unul dintre cei mai populari sfinți doctorii „fără de plată” din calendarul creștin ortodox, care stăpânește desăvârșit știința medicală, iar prin viața sa curată și credință puternică primește de la Hristos darul tămăduirii bolilor. Este chemat în rugăciune de către cei aflați în suferință, fiind grabnic vindecător.

Sfântul Mare Mucenic Pantelimon a venit pe lume în anul 284, la Nicomidia, primind la naștere numele de Pantoleon (adică „cel în toate puternic ca un leu”), un nume păgân, fiindcă tatăl său, Eustorgios, împărtășea credința în zei. Evula, mama sa, era creștină și a murit la doar câțiva ani după nașterea micului Pantoleon.

Medic la palat, tatăl său a avut inițiativa de a-l da pe cel mic, spre îngrijire, lui Eufrosin, renumit medic, iar Pantoleon a ajuns, în timp, la o cunoaștere aprofundată a tainelor medicinei. Atât de mult a ajuns să învețe, încât însuși împăratul Maximian (286-305) i-a remarcat calitățile și și-a exprimat intenția de a-l aduce la palatul său, ca medic particular.

Cum a devenit creștin Sfântul Mare Mucenic Pantelimon?

La împărăteasca și neîmblânzita poruncă a lui Maximian, de praznicul Nașterii Domnului, au ars într-o biserică 20.000 de creștini, între care se afla ca un miel spre junghiere și Sfântul Antim, Episcopul Nicomidiei (3 septembrie 303), care a ars împreună cu ei.

După acest eveniment tulburător, de frica prigonitorilor păgâni, un preot bătrân, numit Ermolae, se ascundea cu puțini creștini într-o casă mică și neștiută. Pantoleon trecea în fiecare zi prin fața casei în care era ascuns Sfântul Ermolae (26 iulie), preot la biserica din Nicomidia.

Văzând în Pantoleon calități înalte ale sufletului, Sfântul Ermolae l-a invitat într-o zi să intre în casă povestindu-i despre adevăratul Doctor, adevăratul Dumnezeu, Iisus Hristos, care va vindeca orice boală fără aplicarea nici unei plante medicinale, doar prin harul Lui, îi curăță pe leproși, oprește hemoragiile, îi mântuiește pe cei posedați de demoni, vindecă alte boli incurabile. Iar despre zeii pe care Maximian îi venerează, i-a spus tânărului că nu sunt altceva decât manifestări invocate din fabule mincinoase pe care oamenii le cred.

Preotul Ermolae (prezentat ca episcop al bisericii din Nicomidia în literatura teologică de mai târziu), care i-a reamintit învățăturile de credință ale creștinismului și l-a convins că Hristos era cel mai bun medic, spunându-i că omul trebuie să aibă o mai mare încredere în credință decât în sfatul medical.

La scurt timp după prima discuție cu Sfântul Ermolae, tânărul Pantoleon a început să îl viziteze cu regularitate pe acesta și a fost învățat de el în tainele credinței. Pantoleon a ascultat cu atenție spusele preotului, interpretând vorbele acestuia ca fiind adevărate și drepte, dorind să corecteze necredința moștenită de la tatăl său și să accepte cuvintele credincioasei sale mame, ale cărei învățături le onora și le iubea.

Într-o zi, în timp ce se întorcea de la Eufrosin, Pantoleon a găsit pe drum un copil mort în urma unei mușcături de șarpe. S-a gândit că venise momentul să probeze cele spuse de Ermolae și chemă în ajutor numele lui Hristos. După rugăciunea Sfântului copilul se ridică sănătos și șarpele muri. Imediat, cu mare bucurie, a alergat la Sfântul Ermolae, dorind să primească Taina Sfântului Botez. A rămas apoi pe lângă bătrânul și înțeleptul preot, primind întreaga învățătură de credință de la acesta.

Sfântul Mare Mucenic Pantelimon primește de la Hristos darul tămăduirii tuturor bolilor.

După primirea Botezului, Sfântul Mare Mucenic Pantelimon a început să facă mai multe vindecări, toate cu ajutorul Domnului. Păstrând pentru o vreme secretă convertirea lui, Sfântul era preocupat în mod deosebit să îl convingă pe tatăl său că închinarea la zei este zadarnică și pentru aceasta îi punea mereu întrebări, astfel încât Eustoghie începu să se îndoiască de adevărul idolilor.

O altă minune săvârșită de Sfântul Mare Mucenic Pantelimon, a fost vindecarea unui orb, căruia, prin harul adevăratului Dumnezeu, i-a redat vederea. Tot în această zi (27 iulie) se face și pomenirea Orbului care a fost tămăduit de Sfântul Pantelimon.

De aici înainte întreaga sa viață și-o va dedica predicării Evangheliei lui Hristos, vindecării și mângâierii bolnavilor și suferinzilor. Casa sa devine cabinet medical și spital, unde se adunau mulțimi de bolnavi, săraci și suferinzi pe care îi mângâia și tămăduia prin cuvântul sfânt miluindu-i din propria sa avere. Tatăl său s-a supărat la început pentru acceptarea de către Sfântul Mare Mucenic Pantelimon a credinței în Hristos, indignându-se de modul său de viață. Ca om se gândea la câștigul important care l-ar fi avut fiul său dacă ar primi bani pentru vindecările făcute.

Rămas singur pe lume, după moartea părinților Sfântul Mare Mucenic Pantelimon a eliberat toți sclavii, averea familiei a împărțit-o săracilor, iar pentru binefacerile realizate nu primea nicio plată, fiind numit „doctor fără de arginți”. Tânărul și-a dedicat viața vindecării bolnavilor, cărora nu le cerea nimic în schimb. Acestora le arăta marea putere a lui Hristos, spre Care îi îndrepta să devină creștini. Mergea pe la casele celor aflați în suferință și îi tămăduia doar cu rugăciune și prin punerea mâinilor pe rănile lor.

Primii pași spre mucenicie…

Sigur că ceilalți medici din Nicomidia deveniseră invidioși, iar pentru că a îngrijit un creștin care fusese chinuit chiar din ordinul împăratului, Maximian ordonă ca Sfântul Mare Mucenic Pantelimon să fie arestat.

Împăratul Maximian, închinător la idoli, a poruncit ca Pantelimon să fie adus în fața lui și i-a cerut lepădarea de la credința cea adevărată. El i-a reproșat sfântului că ar fi trădat încrederea pe care i-o acordase și l-a acuzat ca îl insultă pe Asclepios (zeul medicilor și al tămăduirii la grecii antici și la romani) și pe ceilalți zei prin credința sa în Hristos, „un om mort prin crucificare”, așa cum s-a exprimat împăratul.

Sfântul Mare Mucenic Pantelimon îi răspunse că atât credința cât și mila față de adevăratul Dumnezeu sunt superioare tuturor bogățiilor și onorurilor acestei lumi de deșertăciune și pentru a-și întări argumentele îi ceru lui Maximian să îl pună la încercare. Fu adus un paralitic, asupra căruia preoții păgâni spuseră incantațiile lor, salutate batjocoritor de către Sfânt. Cum eforturile lor rămaseră fără efect, Pantelimon își înălța rugăciunea către Dumnezeu și luând pe paralitic de mână, îl ridică în Numele lui Hristos. Datorită acestei minuni Sfântul Mare Mucenic Pantelimon este numit și „Frate mai mic al Sfântului Ilie” sau Sfântul Ilie cel mic (sau cel șchiop).

Numeroși păgâni, văzându-l pe om mergând plin de bucurie, crezură atunci în adevăratul Dumnezeu, în timp ce preoții păgâni insistau pe lângă împărat să fie ucis acest rival periculos. Aceștia argumentau că miracolul produs de Sfântul Mare Mucenic Pantelimon era rezultatul unui act de vrăjitorie.

Sfântul Mare Mucenic Pantelimon a fost supus la chinuri grele înainte de a suferi martiriul. Carnea Sfântului Mare Mucenic Pantelimon a fost mai întâi arsă cu făclii, iar în timpul acestei cazne Hristos i s-a arătat sub chipul bătrânului preot Ermolae care l-a îmbărbătat și i-a vindecat rănile. Făcliile au fost stinse. I s-a pregătit o baie de plumb topit, dar, când a coborât în cazan, lichidul s-a răcit brusc. Sfântul Pantelimon a fost aruncat apoi în mare, cu o piatră grea legată de el, dar nu s-a înecat deoarece piatra a plutit la suprafața apei. A fost împins în mijlocul fiarelor sălbatice, care s-au aruncat să-l sfâșie, dar s-au retras atunci când el le-a binecuvântat. A fost legat apoi pe o roată cu cuie de fier și aruncat de pe un deal la vale, dar frânghiile s-au desfăcut și roata s-a sfărâmat în bucăți. S-a încercat decapitarea lui, dar sabia s-a încovoiat și călăii s-au convertit la creștinism.

După fiecare tortură, se vindeca în chip minunat, iar ostașii trimiși să-i taie capul au exclamat în fața sa „Roagă-te pentru noi, omule sfânt, ca să ni se ierte păcatele!”.

Sfântul Mare Mucenic Pantelimon i-a îndemnat totuși să îndeplinească porunca primită de la împărat, călăii au sărutat trupul sfântului, apoi unul dintre ei a luat sabia și i-a tăiat capul.

În ciuda caznelor, Pantoleon i-a cerut lui Dumnezeu să-i ierte pe prigonitorii lui, motiv pentru care a primit numele de Panteleimon („cel preamilostiv”). Abia după ce el însuși și-a plecat grumazul, a putut fi decapitat, iar din rană a început să-i curgă un amestec de sânge și un lichid alb ca laptele iar măslinul de care a fost legat Sfântul Mare Mucenic Pantelimon s-a umplut de roade.

Și pentru ca trupul său să nu fie luat de creștini, acesta a fost ars, însă, mare minune, credincioșii i-au găsit în cenușă trupul intact și l-au îngropat cu mare cinste, la doar câteva zile de la moartea sa, în anul 303.

Sfântul Pantelimon a rămas, de atunci, ocrotitorul medicilor și tămăduitor al bolnavilor, moaștele sale au fost cinstite de la bun început de creștini, iar în timpul prigoanelor, acestea au fost păstrate ca odoare de mare preț.

Unde sunt se găsesc moaștele Sfântului Pantelimon?

Părți din moaștele sale se găsesc la Mănăstirea athonită Grigoriu. Brațul drept al Sfântului a fost adus de la Athos, la 23 septembrie 1750, de către domnitorul Grigorie II Ghica și așezat spre închinare în Biserica spitalului Sfântul Pantelimon, ctitorit de el la marginea orașului București.

În anul 1960 racla cu moaștele Sfântului a fost strămutată la Biserica Sfântul Nicolae din orașul Pantelimon, unde se află și astăzi.

Alte părticele au fost aduse din Orientul apropiat de către preotul Dimitrie Popescu și donate, în anul 1931, Catedrala Arhiepiscopală a Tomisului – Sfinții Apostoli Petru și Pavel din Constanța. Au fost așezate într-o raclă de argint, sub un baldachin, lângă Sfântul Altar.

În România, Catedrala Mitropolitană din Iași, Catedrala Episcopală din Galați – unde sunt și moaștele Sfântului Nectarie – , Mănăstirea Sfinții Voievozi din Slobozia, și Mănăstirea Oașa, păstrează câte o părticică din sfintele sale moaște, iar în București, mai multe biserici oferă spre închinare credincioșilor câte o bucățică din cinstitele moaște ale Sfântului Doctor fără de arginți Pantelimon: Biserica Sfântul Pantelimon, Mănăstirea Plumbuita, Biserica Sfântul Stelian Lucaci, Biserica Stavropoleos, Biserica Sfântul Dumitru Poștă, Biserica Adormirea Maicii Domnului-Precupeții Noi, Biserica Sfântul Antonie cel Mare, Biserica Sfântul Alexie.

Surse: Ziarul Lumina, Radio România, orthodoxwiki, wikipedia, ActiveNews.