„Sweet Home” a fost ceva nou încă de la apariția lui pe Netflix. Este singura k-drama ce a unit două lumi asemănătoare și totuși atât de difereite: creaturile și monștrii și a făcut acest lucru într-o notă umoristă, după părerea criticilor.

Drama, bazată pe webtoon-ul cu același nume, ademenește într-o lume misterioasă: locuitorii unui bloc prezintă simptomele unei infecții misterioase. Nimeni nu știe cum s-o oprească sau de la ce pornește, însă toți știu un singur lucru, că trebuie să lupte pentru supraviețuire.

Povestea se bazează pe faptul că monștrii sunt creați de dorințele profunde ale oamenilor. Primul sezon a dominat topurile Netflix, ajungând în pe locurile 10 în 13 diverse țări, la doar patru zile de la premiera serialului.

Succesul a continuat și în al doilea sezon, care a avut premiera anul trecut, tot pe Netflix. Sezonul 2 a avut o distribuție ceva mai bogată de personaje, introducând neo-oameni și un copil cu capacitatea de a infecta oamenii prin atingere și de a-i manipula pe cei infectați.

Cel de-al treilea și ultimul sezon, extrem de așteptat, de astfel, abia ce a fost lansat la începutul acestei luni.

Regizorul serialului, Lee Eung-bok, a avut sarcina de a face din această serie un adevărat succes și chiar a reușit acest lucru, chiar dacă drumul către reușită a fost unul anevoios și plin de obstacole. Astfel el a mărturisit pentru publicația The Korea Times următoarele aspecte:

„Când am citit prima dată webtoon-ul, am fost pe loc captivat și încântat de poveste, așa că în mintea mea s-a născut ideea unei adaptări. Așa că ne-am pus pe treabă.

Pe măsură ce aranjam povestea, personalul și cu mine am fost în mod constant îngrijorați, pentru că ne temeam ca nu cumva să dăm greși. Voiam ceva bun…ceva nou! Materialul pe care-l aveam era prea bun pentru a nu-l putea folosi la capacitatea lui maximă, de aceea am fost foarte atenți. Nu ne puteam permite să ne batem joc de ce aveam! A fost incredibil de greu! Apoape că acest proiect parcă-ți zicea să-l abandonezi, pentru că greșelile păreau că ne urmăresc la tot pasul.

În primul sezon, ne-am concentrat mai mult pe scenele interioare. Astfel că, am ajuns să trecem cu vederea nenumărate secvențe de acțiune, ceea ce a dus la angajarea unei echipe de efecte speciale de la Hollywood. În al doilea și al treilea sezon, când acțiunea poveștii a devenit mai amplă, iar noi am fost nevoiți să filmăm în aer liber, am folosit tehnologia coreeană, pentru a crea scenele în care monștrii atacă oamenii. De această dată am făcut totul singuri, fără a mai apela la vreo echipă de la Hollywood, ceea ce a ne-a îngreunat și mai tare procesul de filmare. Totodată a fost și o porvocare pentru noi.”

Întregul mediu apocaliptic a fost creat folosind grafica pe computer. A existat un număr mare de creaturi concepute și animate de angajații coreeni.

În timp ce serialul a fost lăudat pentru creaturi și efecte vizuale, realizate în Coreea, sezonul 3 a strâns reacții împărâite atât din partea publicului, cât și a experților. Unii au criticat finalul grăbit, în timp ce alții au subliniat că povestea a devenit haotică.

Lee a subliniat că în genurile de groază, umanitatea noastră, este cea care ne împiedică să devenim monștri:

„Am crezut că într-un final compasiunea, ce pe care doar omul este capabil să o simtă și să o aibă, va apărea, pe măsură ce lupta pentru supraviețuire se va intensifica, și va salva astfel stiuația. Fix acest ultim lucru am încercat să redemă în sezonul 3.

Am auzit că există multe planuri pentru mai multe seriale cu acest tip de conținut (creaturi) , ce înfățișează monștri sau chiar posedați, dar cred că în acest gen, narațiunea joacă un rol crucial.

Crearea de personaje monstru care să fie susținute de narațiune ar trebui să fie prioritatea principală. Cu toate acestea, efortul personalului, cât și cel financiar destul de costisitor, îi va face pe cei ce se aventurează cu capul înainte să facă un pas înapoi. Cred că cel mai înțelept lucru este să luăm lucrurile rând pe rând și să dăm timpul necesar tehnologiei pentru a se dezvolta și a ne ajuta mai mult în procesul de producție.

Raporta la ceea ce am mărturisit mai sus, sper că „Sweet Home”, deși nu este primul de serial de acest gen, va fi un material de studiu valoros și va ajuta regizorii ce se vor încumeta să facă un astfel de serial/film. „