În această lună, în ziua a douazeci și una, pomenirea Preacuvioșilor Părinților noștri Simeon, cel ce s-a făcut nebun pentru Hristos, și Ioan împreună-pustnicul.

Acești Sfinți au trăit în cetatea Edesei ce se află în Siria, pe vremea împărăției lui Iustin cel tânăr. Fiind pătrunși de dragoste dumnezeiască, s-au dus la sfânta cetate și, închinându-se lemnului celui de viață făcător, au mers la Mânastirea Sf. Gherasim și au fost tunși monahi de Sf. Nicon, cel ce era atunci egumen.

Dar au ieșit din mănăstire mai înainte de a plini cele șapte zile, pe care este obicei să le păzească monahii cei nou tunși. Și mergând înainte la pustiu, au rămas în el patruzeci de ani, trăind cu toată nevoința și cu petrecerea cea grea.

Ioan a rămas în pustiu până la sfârsit; iar fericitul Simeon s-a întors la sfânta cetate și, închinându-se mormântului Domnului celui de viață purtator, s-a rugat lui Dumnezeu ca să fie ascuns de către oameni. Și prefăcându-se că este nebun, s-a dus la cetatea Emesa și, arătând multe minuni cu acea prefacere a lui, a răposat în Domnul. Și s-au cunoscut după moartea lui minunile lui. Iată-o pe cea mai de pe urmă:

Luându-l doi oameni ca să-l îngroape, așa negrijit, nescăldat, netămâiat și neslujit cu cântări, și ducându-l până la un loc unde erau oameni mulți, și trecând cu dânsul pe lângă casa unui evreu, s-au arătat moaștele Sfântului ca fiind purtate cu cinste și cu pompă, cu atâta slavoslovie și cu mulțime de oameni cântând, încât evreul văzând că duceau pe Sfântul numai doi oameni, zise: „Fericit ești tu, nebune, că neavând oameni să te slujească, ai luat puterile cerești de te slujesc cu laude”. Și s-a alăturat și evreul, și l-a acoperit cu mâinile lui, și-l îngropa. Și după câteva zile venind prietenul său Ioan cel ce pustnicise cu dânsul, l-a aflat că s-a mutat către Domnul.

Tot în această zi, pomenirea Sfântului Prooroc Iezechiel.

Acesta era fiul lui Vuzi, din Arira, pământul părinților, și a proorocit 20 de ani, apucând mai înainte de întruparea Domnului cu patru sute șaptezeci și șapte de ani. Iar când au fost robiți evreii în Babilon, a fost dus și el împreună cu ei. Și după ce a proorocit multe proorocii poporului iudeu, a dat și acest preamărit semn, adică: să ia aminte la râul Babilonului cel numit Hovar și, când vor vedea că seacă, atunci să aibă nădejdea că va să vină asupra Babilonului secera pustiirii; iar când vor vedea creșterea apei, atunci să aibă nădejdea că se vor întoarce la Ierusalim.

Deci locuind acolo, odată s-au adunat la dânsul mulți evrei, fiindcă se temeau ca nu cumva căldeii să se scoale asupra lor și să-i omoare. Pentru aceasta proorocul a făcut ca să stea apa râului, pe care trecând-o evreii de cealalltă parte au scăpat; iar căldeii de vreme ce au îndrăznit ca să-i izgonească pe dânsii s-au înecat în râu.

Altădată, prin rugaciunea sa, a dat evreilor celor ce flămânziseră hrană îndestulată de pește; și multora ce leșinaseră le-a cerut de la Dumnezeu viață și mângâiere.

Oarecând căldeii necaăjind pe poporul iudeu, Iezechiel a mers la mai-marii lor și, făcând înaintea lor semne, i-a înfricoșat și i-a făcut să înceteze a mai supăra pe Israel.

În vremea când israelitenii strigau că au pierdut nădejdea, și mai mult nu nădăjduiesc a se libera de robie, proorocul acesta cu minunea învierii oaselor celor morți, pe care a văzut-o în vedenie, a înduplecat pe popor că este nădejde de liberarea lui Israel.

Acesta a văzut forma Bisericii, precum a văzut-o și Moise, și a zis că iarăși se va zidi, precum a zis și Daniel. Acesta a pedepsit la Babilon pe seminția lui Gad, fiindcă acesta a păcătuit Domnului, socotind că păzește Legea Domnului.

Și a făcut ca șerpii să le omoare pruncii și dobitoacele lor. Și mai înainte le-a spus că nu se va întoarce poporul lui Israel la Ierusalim, ci vor rămâne la mideni, până când vor părăsi rătăcirea și răutatea lor. Pentru aceasta și seminția lui Gad, nesuferind să audă acestea, a omorât pe acest fericit prooroc, ca pe unul ce li se împotrivea în toate zilele și-i mustra pentru închinarea idolilor.

Deci l-a îngropat pe el poporul lui Israel în țarina lui Tur, în mormântul lui Arfaxad. Și este mormântul acestuia peșteră îndoită; iar îndoită se zice căci este ascunsă, și are înăuntru întoarcere, care o arăta pe ea a fi două peșteri. Proorocul acesta era la chipul trupului în acest fel: lungăreț la cap, statul de mijloc, uscat la față și barba având-o deasă, lungă și ascuțită.

Tot în această zi, pomenirea Sfinților trei Mucenici cei din Nilitina, care pe pietre târâți s-au săvârșit.

Tot în această zi, pomenirea Sfinților Mucenici Iust și Matei, care de sabie s-au săvârșit.

Tot în această zi, pomenirea Sfântului Mucenic Evghenie, care de sabie s-a săvârșit.

Tot în această zi, pomenirea Sfinților Mucenici Teodor și Gheorghe.

Tot în această zi, pomenirea Sfinților Mucenici Teodor, Trofim și alți treisprezece.

Tot în această zi, pomenirea Soborului Sfântului Mucenic Acachie la Eptascala, și Soborul Sfântului Elevtrie, aproape de Xirolof și Soborul Preasfintei Nascatoarei de Dumnezeu întru ale lui Armatie.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.