În această lună, în ziua a șaisprezecea, pomenirea Sfântului Sfințitului Mucenic Atinoghen, care a fost episcop Pidahtoei.

Acest Sfânt a trăit în Sevastia Capadociei, în zilele împăratului Dioclețian, și pentru faptele sale bune și pentru smerenia sa a fost făcut episcop al Pidahtoei.

Fiind prins și cercetat de Filomarh ighemonul, împreună cu 10 ucenici ai săi, și răbdând multe chinuri împreună cu dânsii, și-a primit sfârșitul prin sabie.

Se povestește că mai înainte de a fi prins, mergând la mănăstirea sa, nu și-a aflat ucenicii, pentru că erau prinși mai-nainte. Întâmpinând cerbul, pe care îl crescuse la mănăstire, l-a binecuvântat și s-a rugat ca să nu fie vânat de vânători nici el, nici seminția lui; ci în toți anii la pomenirea Sfântului să aducă și el, și cei ce se vor naște din el, câte un pui de cerb în dar pentru obște.

Și astfel în fiecare an, la pomenirea Sfântului, dupa citirea Sf. Evanghelii, venea cerbul în biserică și aducea puiul și degrab ieșea. Iar creștinii strânși acolo junghiau cerbul și se ospătau, bucurându-se în slava și cinstea sfântului.

Tot în această zi, pomenirea Sfântului Mucenic Avudim.

Acest Sfânt a trăit pe vremea împăratului Diocletian. Fiind prins și neprimind să aducă jertfă la idoli, a fost întins la stâlp și bătut de nouă slujitori. Iar nevrând a gusta din cele jertfite la idoli, a fost sfâșiat cu gheare de fier; dar stând neschimbat și întărit în credință, i s-a tăiat capul.

Tot în această zi, pomenirea Sfântului Mucenic Faust.

Acest Sfânt a trait în zilele împăratului Deciu. Fiind prins pentru credința în Hristos, pe Care Îl mărturisea pe față și cu îndrăzneală, a fost răstignit și rănit cu săgeți. Și stând cinci zile pe cruce, și-a dat sufletul în mâinile lui Dumnezeu.

Tot în această zi, pomenirea Sfântului Antioh, fratele Sfântului Mucenic Platon.

Tot în această zi, pomenirea Sfinților Mucenici cei din Pisidia, cincisprezece mii fiind, care de sabie s-au săvârșit.

Tot în această zi, pomenirea Sfintelor Mucenițe femei, multe fiind, care de sabie s-au săvârșit.

Tot în această zi, pomenirea Sfântului Mucenic Atinoghen, care în foc s-a săvârșit.

Tot în această zi, pomenirea celor 630 de Sfinți Părinți de la Calcedon, care s-au adunat la Sfântul și a toată lumea al IV-lea Sinod ecumenic.

Acest sfânt și a toată lumea Sinod s-a ținut în zilele lui Marcian și Pulheriei binecredincioșilor împărați, adunându-se în vestita biserică a Sfintei Eufimia, și adeverind Sfântul Simbol al celor 318 Sfinți Părinți, adunați la Niceea. Pe care l-au întărit și l-au pecetluit și celelalte sinoade.

Pentru că ocârmuind împărăția Teodosie, feciorul lui Arcadie, a fost o întâmplare ca aceasta:

Un oarecare Eutihie, monah și preot, s-a făcut începător eresului, zicând că Domnul nostru Iisus Hristos este într-o fire și într-o lucrare. Acesta a fost scos și caterisit de Flavian, patriarhul Constantinopolului, și de ceilalți drept-credincioși.

Însă Eutihie, având ajutor pe cei fără de Dumnezeu fameni ai împărătului, n-a încetat a face amestecare și tulburare, până ce a murit Teodosie. După ce a luat împărăția, Marcian a poruncit să se facă sinod a toată lumea, și s-au adunat 630 de episcopi. Și alcătuind și o parte și alta, adică drept-credincioșii și ereticii, două tomuri și deschizând racla Sf. Mucenițe Eufimia, le-au pecetluit, și le-au pus pe pieptul ei. Și peste puține zile făcând rugăciune și deschizând, au văzut și s-au spăimântat; pentru că au văzut tomul ereticilor lepădat sub picioarele Sfintei, iar tomul drept-credincioșilor ținut în cinstitele ei mâini.

Văzând o minune ca aceasta s-au îngrozit toți. Și, întorcându-se mai vârtos spre credință, au slăvit pe Dumnezeu, Cel ce face în toate zilele lucruri minunate și peste fire, spre întoarcerea și folosul celor mulți. Și se face pomenirea aceasta în Sfânta Biserică cea mare.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.