În această lună, în ziua a cincisprezecea, pomenirea Sfinților Mucenici Chiric și Iulita.

Această muceniță a trăit pe vremea Împăratului Dioclețian, trăgându-se cu neamul din Iconia.

Din pricina prigonirii creștinilor, a luat pe Fericitul Chiric, în vârsta de trei ani, și a mers la Seleucia. Aflând însă și acolo aceeași pornire împotriva creștinilor, a venit la Tarsul Ciliciei, unde chinuia pe creștini, ighemonul Alexandru, om crud și sălbatic la fire. Acesta, prinzând pe Mucenița Iulita, a bătut-o, luând și copilul de la dânsa. Dar neputând ighemonul să-l tragă la sine cu măguliri și cu mângâieri, căci copilul se uita întins la maică sa, și abia putând vorbi, chema numele lui Hristos, ighemonul l-a lovit cu piciorul în pântece, și l-a aruncat de pe scări. Lovindu-se cu capul de zid, copilul și-a spart capul, și așa și-a dat sfârșitul. Iar fericitei Iulita, după multe chinuri, nevrând ea să se lepede de Hristos, i s-a tăiat capul și așa a luat cununa muceniciei.

Tot în această zi, pomenirea Preacuviosului Părintelui nostru Iosif, arhiepiscopul Tesalonicului.

Acest fericit a trăit pe vremea împărăției lui Teofil, născut fiind din iubitori de Dumnezeu și binecredincioși părinți, anume Fotino și Teoctista, și frate al celui între sfinți Teodor maăturisitorul și egumenul Studiților.

Pentru viața sa vrednică de laudă, prin obșteasca alegere, a luat ocârmuirea bisericii tesalonicenilor. Și, aflându-se acolo puțină vreme, din poruncă împărătească s-a întors la Constantinopol. Și, stând de față, împreună cu bunul său frate, Sfântul Teodor, și netemându-se nici lăsându-se înduplecat de cuvintele necredinciosului Teofil, ca să nu se închine dumnezeieștilor icoane, mărturisitorul Teodor a fost izgonit la iezerul Apoloniada, iar fericitul Iosif a fost băgat în multe închisori și chinuit cu pătimire rea. Răbdând multe și de neîndurat chinuri și dosâdindu-se cu foamea și cu setea și cu multe altele, s-a dus la repausul cel veșnic.

Tot în această zi, pomenirea Sfântului Mucenic Lolian.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.