În afară de Soborul Sfinților Arhangheli Mihail, Gavriil și Rafail și a tuturor puterilor celor cerești (8 noiembrie), arhanghelul Gabriel este pomenit și în ziua de după Bunavestire (adică 26 martie), cu ocazia pomenirii icoanei athonite Axion estin (11 iunie), și, în fine, în această zi de 13 iulie.

Sărbătoarea aceasta a fost introdusă în secolul al IX-lea, cu ocazia sfințirii unei biserici cu hramul Arhanghelului Gabriel, în Constantinopol, biserică ce nu mai există astăzi. Slujba acestei zile e compusă de Iosif Imnograful (prăznuit la 4 aprilie).

O icoană contemporană a arhanghelului Gabriel, din școala Maicii Olympias din insula Patmos (Grecia).

Tot în această zi, pomenirea Preacuviosului Părintelui nostru, Ștefan Savaitul.

Tot în această zi, pomenirea Sfintei Mucenite Golinduh, ce s-a numit pe urmă Maria.

Această Sfântă era din Persia și locuia cu un bărbat ce era mai mare peste fermecătorii, din vremea lui Hosroie, împărptul perșilor, li a lui Mavrichie, împăratul romanilor.

Aceasta în vedenie a văzut pe îngerul lui Dumnezeu, care i-a arătat un loc întunecat și plin de foc, în care a văzut pe strămoșii ei care fusesera închinători de idoli. I s-a arătat încă și alt loc luminos, în care se veseleau și cei care slujiseră lui Hristos. Deci voind și ea să intre în locul cel plin de lumină, a fost oprită de către un înger, care i-a spus că în locul acela necredincioșii nu pot să intre.

Îndată după vedenia aceea, fericita a crezut în Hristos și s-a botezat, numindu-se Maria. Pentru pricina aceasta a fost osândită atât de bărbatul său, cât și de împărat. Și fiind trimisă la cetățuia Litei și trăind 18 ani în închisoare și nevrând a se supune poruncii, a fost aruncată într-o groapă, în care locuia un balaur mare.

Și zăcând acolo 4 luni, a îmblânzit în așa chip pe balaur, încât se culca și se odihnea deasupra lui. Luat-a și dar de la Dumnezeu să nu-i mai fie foame, fiind scoasă de acolo, a fost dată pe seama feciorului lui Hosroie, ca să o cerceteze, și a fost supusă la nenumărate chinuri din care a fost izbavită în chip minunat.

Iar ei, părându-i rău că nu a patimit, îngerul a ridicat asupra ei sabia și a lovit-o peste grumaji; și i s-a părut că a tăiat-o, și că a dat sânge din care i s-au înrosit hainele ce le purta, care făceau multe tămăduiri.

Sfânta a mers la Ierusalim și închinându-se la sfintele locuri, a cunoscut de la Dumnezeu osebirea credinței Bisericii Ortodoxe, și a celorlalte eresuri. Și mergând în Constantinopol a intrat într-un mormânt mic, și a lăsat acolo cele putrede și trecatoare și s-a mutat către Dumnezeu.

Tot în această zi, pomenirea Cuvioasei Sara, care cu pace s-a săvârșit.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.