„Lui Dumnezeu, Mântuitorul lumii – creștea o plantă tămăduitoare de orice boală. Veronica a așezat această statuie în fața casei ei, așa încât toți trecătorii să o cinstească și să-mi aducă aminte de modelul ei, Dumnezeu-Omul. Ducând o viață sfântă, Veronica s-a dus la Dumnezeu, ca și în ceruri să se bucure de Chipul Domnului.”

În această lună, în ziua a douăsprezecea, pomenirea Sfinților Mucenici Proclu și Ilarie.

Acești sfinți au trăit în zilele împăratului Traian ți ale lui Maxim ighemonul. Ei erau de neam din satul Caliptul, aproape de Anghira. Deci, fiind prins Sfântul Proclu și mărturisind pe Hristos înaintea împăratului, a fost dat pe seama lui Maxim ighemonul, și a fost cumplit chinuit. După acestea fiind dus ca să fie omorât cu săgeți, s-a întâlnit cu nepotul său Ilarie, care s-a închinat moșului său. Și pentru aceasta a fost prins de către elini.

Sfântul Proclu rănit de mulțimea săgetilor s-a mutat către Domnul. Iar Sfântul Ilarie, mărturisind că este creștin, a fost mult chinuit și apoi, tăindu-i-se capul, a fost pus cu Sfântul Proclu la un loc.

Tot în această zi, pomenirea Sfintei Veronica, pe care a vindecat-o Hristos de curgerea sângelui, și care cu pace s-a savârsit.

Sfânta Veronica era de loc din Cezareea lui Filip (Paneas). Ea a fost cea tămăduită de Domnul nostru Iisus Hristos de curgerea de sânge care o chinuia de multi ani (cf. Matei 9, 20). În semn de mulțumire și slavă adusă lui Dumnezeu, ea a turnat o statuie de bronz ce-L reprezenta pe Mântuitorul ținând mâna unei femei îngenunchiate înaintea lui. La picioarele statuii – unde pe o placă s-a putut citi : Lui Dumnezeu, Mântuitorul lumii – creștea o plantă tămăduitoare de orice boală. Veronica a așezat această statuie în fața casei ei, așa încât toți trecătorii să o cinstească și să-mi aducă aminte de modelul ei, Dumnezeu-Omul. Ducând o viață sfântă, Veronica s-a dus la Dumnezeu, ca și în ceruri să se bucure de Chipul Domnului.

Dupa o traditie latina, sfanta Veronica a fost femeia care a sters fata insengerata a Domnului, cand isi purta El Crucea spre Golgota. Chipul Domnului ar fi ramas astfel imprimat pe mahrama, care a fost considerata astfel o icoana „nefacuta de mâna omeneasca”. Insa dupa o foarte veche scriere apocrifa, Faptele lui Pilat, Veronica (Berenice) era tocmai femeia vindecata de scurgerea de sânge, si care, aflându-se in posesia unui portret al lui Hristos, s-a dus cu el la Roma, la imparatul Tiberiu. La moartea sa, portretul a fost transmis sfantului Clement, episcopul Romei (praznuit la 24 noiembrie).

Tot în această zi, pomenirea Cuviosului Părintelui nostru Mihail Maleinul, duhovnicescul părinte al celui dintre sfinți Părintelui nostru Atanasie din Athos, care cu pace s-a săvârșit.

Sfântul Mihail Maleinul s-a nascut către anul 894 în regiunea Charsian din Capadocia, și a primit la botez numele de Manuel. Era rudă cu împăratul bizantin Leon al VI-lea cel Înțelept (886-911). La vârsta de 18 ani a plecat în Bitinia, la Mănăstirea Kiminas (Kyminas), sub ascultarea și îndrumarea bătrânului Ioan Heladites, care l-a tun în monahism cu numele de Michel. Rămânând în ascultare grea în ciuda viții lui împăratesti, Mihail s-a umplut de smerenia Domnului nostru Iisus Hristos.

Așa se face că după un timp a fost hirotonisit, fiind chemat la preoție. Prin rugăciune și studiul Scripturilor, Mihail a arătat cum preoția și călugăria merg împreună, atrăgând harul discernământului și al pătrunderii inimilor și situațiilor. ÎnȚelegerea neputinței omenești l-a făcut iubitor și îngăduitor cu oamenii, totdeauna mângâiendu-i și rugânde-se pentru ei, încât adeseori s-au întâmplat și minuni prin rugăciunile lui.

După multe osteneli călugărești, Sfântul Mihail primește de la starețul său binecuvântarea de a trăi ca anahoret-eremit. Cinci zile din săptămână el se retrăge într-o peșteră nu departe de mănăstire, în rugăciune și liniștire (isihie), iar sâmbăta și duminica revine în comunitatea fraților pentru a participa la sfintele slujbe și a se împărtăși cu Sfintele Taine.

Prin exemplul său de viață duhovnicească, Sfântul ascet a atras mulți doritori de mântuire. Astfel că, în locul numit Lacul Uscat, cuviosul a întemeiat o mănăstire de călugări, cu o regula de viață foarte strictă. Când mănăstirea s-a întărit, Sfântul s-a urcat si mai sus in munți și a întemeiat acolo o altă mănăstire. Așa, cu osteneală cuviosului Mihail, întreg muntele Kimina (Kyminas) s-a umplut de obști mănăstirești, de unde rugăciuni se înălțau fără încetare către Tronul cel de Sus.

Către anul 953, un tânar, numit Avraam, s-a alăturat obștii frățești ce înflorea sub îndrumarea Sfântului stareț Mihail; acesta i-a dat numele de Atanasie. Mai târziu, sfântul Atanasie (prăznuit la 5 iulie) a ajuns în Muntele Athos, unde a întemeiat prima mănăstire cu viață de obște: Marea Lavră. În zidirea și împodobirea acestei mari mănăstiri, sfântul Atanasie a avut în ajutor pe nepotul sfântului stareț Mihail, viitorul împărat bizantin Nichifor Focas (963-969), care l-a cunoscut pe Atanasie într-una din vizitele la mănăstirea unchiului său, Mihail.

După cincizeci de ani de osteneli și lupte călugărești, sfântul Mihail Maleinos (Maleinul) a adormit în pace, către anul 962.

Tot în această zi, pomenirea Sfântului Mucenic Serapion cel nou, care în foc s-a săvârșit.

Tot în această zi, pomenirea Sfinților Mucenici Andrei Stratilatul, Faust, Mina și cu soții lui.

Tot în această zi, pomenirea Sfântului Mucenic Mamant, de cea parte la Sigmata.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.