Numele pe care George Barițu, i l-a dat publicației sale, a avut ca sursă de inspirație revista de beletristică germană, Blätter fȕr Geist, Gemȕth und Vaterlandskunde ceea ce s-ar traduce prin: „Foaie pentru spirit, inimă și cunoașterea patriei”. Aceasta a fost tipărită și editată de Johann Gött, în tipografia proprie, intitulată „Tipografia Johann Gött” din Brașov.

Foaie pentru minte, inimă și literatură a fost o revistă românească cu caracter cultural, ce servea drept supliment pentru Gazeta de Transilvania.

Revista supliment a văzut pentru prima dată lumina tiparul, la Brașov, pe data de 2 iulie 1835 și povestea ei avea să se termine brusc în data de 24 februarie 1865 sau poate că era doar o altă pauză, pentru că publicația nu a fost constantă în lansări.

Astfel, la data de 1 ianuarie 1838, revine în atenția publicului sub un alt nume, Foaie literară, încercând să revitalizeze cultura românească, pentru ca mai apoi, la 2 iulie, în același an, să revină la denumirea completă.

Una dintre „micile întreruperi” s-a produs pe data de 7 martie 1849, când Brașpvul este ocupat de către trupele revoluționare maghiare.

După 9 luni de pauză, revista își reia actibitatea pe data de 5 decembrie 1949, dar numai pentru două luni, fiind suspendată în februarie 1850 de comandatura militară habsburgică (ultimul număr e din 13 februarie 1850).

După o jumătate de an, i se dă o nouă autorizație, sub o nouă conducerea, cea a lui Iacob Mureșianu, primul număr din această nouă serie, fiind publicat la 9 septembrie 1850. Această nouă serie nu se mai bucură de succesul pe care revista îl avusese la început. Chiar dacă apare săptămânal, cuprinsul este mai redus și publicația are mai puține pagini.

A fost condusă de George Barițiu, iar în 1850 Iacob Mureșianu a fost cel care a preluat această atribuție. Revista a jucat un rol important în dezvoltarea culturii românești. Între paginile ei au fost dezbătute subiecte ca: emanciparea culturală și politică a poporului român, ridicarea lui economică, rolul educativ și cetățenesc al teatrului, necesitatea unei bune organizări a învățământului, lupta pentru unitatea și cultivarea limbii și pentru propășirea literaturii originale, stimularea culegerilor folclorice.

Publicația a dus o îndrăzneață campanie împotriva despotismului, în numele ideilor generoase, și a fost o susținătoare înfocată a revoluția de la 1848. Mari nume ale literaturii române și nu numai s-au numărat printre colaboratorii acestei reviste: Ion Heliade-Rădulescu, Ion Ghica, Cezar Bolliac, Dimitrie Bolintineanu, Alecu Russo, Costache Negruzzi, Ion Ionescu de la Brad, Andrei Mureșanu. Librarul Iosif Romanov a contribuit major la răspândirea acestei publicații, aducând-o la București.

În ceea ce privește orientarea și cuprinsul revistei, fondatorul revistei, a ales ca surse de inspirație alte publicații periodice românești cum ar fi: „Albina Românească” (proprietar și redactor Gheorghe Asachi) și „Curierul Românesc” (condus de Ion Heliade-Rădulescu). Acestea își începuseră activitatea în anul 1829 și informau publicul de la Iași, respectiv București.

În perioada 1856-1857, „Foaie pentru minte, inimă și literatură” a fost în pericol de dispariție. Astfel în anul 1857, au apărut doar 7 numere (totalizând 28 de pagini).

Din 1858, revista se va reorganiza, dar nu orice efort pare acum inutil, deoarece începând din anul 1863, va intra iarăși într-o perioadă dificilă, pentru ca în anul1865 (când au apărut doar 2 numere) să se închidă definitiv.

Astfel, după 28 de ani de existență (1838-1865), revista „Foaie pentru minte, inimă și literatură” își încetează activitatea.