În data de 29 iunie, Biserica îi prăznuiește pe Sfinții Apostoli Petru și Pavel. Unul numit „piatră de temelie” a credinței, iar celălalt „vas al alegerii” dumnezeiești, ei sunt prăznuiți în aceeași zi, pentru că amândoi au murit în 29 iunie 67, la Roma, din porunca Împăratului Nero.

În calendarul popular, ziua de 29 iunie poartă numele de: „Sânpetru de vară”sau „Sărbătoarea Lupilor”, marcând miezul verii agrale și perioada secerișului. Acum se „calcă” ceapa sau usturoiul.

Conform unor povești populare româneşti, Sfinţii Petru şi Pavel stau în Lună: primul la dreapta, al doilea la stânga.

Sfântul Petru, patronul agriculturilor răspunde de starea recoltelor, patronează căldura și ploaia, pedepsește cu tunete și grindină pe cei ce-l nesocotesc. Fiind un om bun, milostiv și credincios, Dumnezeu l-a luat în cer și i-a încredințat porțile și cheile Raiului.

Se zice că atunci când Sfântul Petru plesnește din bici, din acesta sar scântei, care o dată căzute pe pământ, se transformă în licurici. Aceștia sunt blagosloviți de Sfânt ca să lumineze calea celor rătăciți în pădure.

În ziua sărbătorii se obișnuiește să se împartă și pomeni de sfuletul celor adormiți ( Moșii de Sânpetru). În popor se spune Moșii ar fi fost 9 unchieși bătrâni, care pe unde mergeau, numai bine și minuni făceau.

De ziua Moșilor de Vară, femeile împart oale cu apă, pentru ca și cei morți să aibă cu ce bea apă pe lumea cealaltă. Tot atunci, gospodinele împart vin, lapte, mâncarea gătită, alături de care se pun: pâina, florile și lumânările aprinse. Vasele care sunt umplute cu: apă, vin și lapte se împodobesc cu flori și cireșe, așa că Moșii de Vară mai sunt cunoscuți și ca Moșii Cireșelor.

În zilele de Moși se lucrează orice, dar nu se toarce, căci se crede că astfel se întorc înapoi colacii de la cei adormiți.

Se mai spune că, de sărbătoarea Sfinților Petru și Pavel, privighetorile şi cucii nu mai cântă, iar femeile nu ar avea voie să mănânce mere pana pe data de 29 iunie. Văduvele nu ar avea voie să mănânce mere până în ziua Sfântului Ilie, ca să fie sănătoase.

Despre cuci se spune că se transformă în şoimi în această zi, ei revenind la forma lor originala în ziua Bunei Vestiri.

În tradiţia populară, Sânpetru apare fie ca personaj pământean, fie ca divinitate celestă. Se crede că, la marile sărbători calendaristice (Crăciun, Anul Nou, Bobotează, Măcinici, Sângiorz, Sânziene ) acesta poate fi văzut de pământeni la miezul nopţii, când se deschid pentru o singură clipă cerul, stând la masa împărătească, în dreapta lui Dumnezeu. Sânpetru este un bun sfetnic al lui Dumnezeu, care-l consultă în luarea unor decizii, şi cel mai cunoscut „sfânt” al calendarului popular.

Celor peste 260.000 de români, ce îşi serbează onomastica în această zi de sărbătoare, le urăm fericire, multă sănătate şi voie bună!