Sfântul Samson, primitorul de străini, este prăznuit de Biserica Ortodoxă pe 27 iunie. Acesta s-a născut într-o familie ce aparținea înaltei aristocrații romane, înrudită cu familia lui Constantin cel Mare.

A studiat cele mai importante discipline ale vremii, în special medicina, către care a fost atras mai ales datorită firii sale pline de compasiune. Deoarece nu putea rămâne indiferent la durerea și suferința semenilor, îi primea pe cei bolnavi în propria casă, pentru a le putea oferi atenția cuventă ți îngrijirea medicală necesară. Aceste fapte de milostenie trupească erau însoțite întotdeuana și de rugăciunile Sfântului Samson.

După trecerea la cele veșnice a părinților săi, acesta a împărțit avearea sa săracilor și, detașat de orice obligație lumească și dorind să nu dobândească mărire în ochii celorlalte persoane, a părăsit Constantinopolul.

A locuit într-o casă simplă unde închinându-și viața rugăciunii, liniștirii și lucrării faptelor bune, Sfântul Samson găzduia numeroase persoane bolnave și le trata fără a le cere ceva în schimb. Le purta de grijă mai ales celor care sufereau de boli incurabile sau celor care aveau boli pe care alți medici refuzau să le trateze: leproși, orbi și îndrăciți, astfel încât vestea despre faptele sale s-a răspândit în întregul oraș, iar casa sa a devenit un adevărat „rai” al celor suferinzi.

Patriarhul Mina, al Constantinopolului (25 august), aflând de acesta și cunoscând credința și curațenia vieții lui, l-a sfințit preot al Bisericii lui Hristos. Sfântul Samson este cel care l-a vindecat în chip minunat pe Împăratul Iustinian (527 – 565) de o grea boală.

Împăratul îți pierduse nadejdea însă a fost înștiințat prin vis să-l cheme pe Sfântul Samson la palat. Acesta a uns cu puțin untdelemn locul care îi pricinuia suferință împăratului, pentru ca minunea să nu-i fie atribuită. Redobândindu-și sănătatea, Împăratul Iustinian a dorit să-i ofere aur în semn de mulțumire însă Sfântul i-a înapoiat darul spunând: „Vreți să-mi oferiți ceea ce eu am respins pentru dragostea lui Dumnezeu?”

Sfântul Samson l-a sfătuit însă pe împărat să construiască un spital lângă locuința sa, unde să poată primi mai mulți pacienți. Împăratul a fost de acord și imediat le-a cerut meșterilor să construiască un edificiu impunător la mică distanță de Catedrala Sfânta Sofia.

Acesta a fost cunoscut cu numele de „ospiciul lui Samson”. În cadrul ospiciului Sfântul Samson i-a slujit pe cei bolnavi cu râvna cu care un înger slujește înaintea tronului lui Dumnezeu.

Această instituiție medică a fost multă vreme susținută material de către împărat. După ce a slujit semenilor mulți ani în acest așezământ, Sfântul Samson a trecut la cele veșnice la o vârstă înaintată. A fost înmormântat în Biserica Sfântul Mochie, unde, în ziua prăznuirii sale, medicii din Constantinopol se adunau pentru procesiune, întrucât îl cinsteau ca pe ocrotitorul lor.

După mutarea sa la Domnul numeroase minuni și vindecări minunate au fost săvârșite în ospiciu prin mijlocirea Sfântului Samson. La scurt timp după trecerea la cele veșnice un incendiu care s-a extins de la Catedrala Sfânta Sofia a distrus casele înconjurătoare și a afectat acoperișul ospiciului. Oamenii care se aflau înăuntru, împreună cu voluntarii, au încercat în zadar să stingă flăcările. La un moment dat l-au zărit pe Sfântul Samson stând pe acoperiș și poruncind focului să se retragă. În acest fel, așezământul a fost salvat.

Sursa: crestinortodox.ro