Cu prilejul revoluției din 1848, studenții români din Paris, partizani ai unirii principatelor, au luat parte, alături de francezi la mișcarea revoluționară. Ei au luptat pe baricadele Parisului.

Când guvernul francez a dat faimosul manifest semnat de Lamartine – ca ministru de externe – în favoarea naționalităților din Europa, studenții români din Paris, entuziasmați au vrut să se prezinte, în corpore spre a saluta, în numele poporului român, doritor de libertate și unire, guvernul provizoriu francez ieșit din revoluție.

Atunci studenții munteni și moldoveni s-au gândit că n-ar fi bine să se prezinte ca făcând parte din două state deosebite, ci ca români. Le trebuia un steag!

Cum drapelul Moldovei avea culorile albastru și roșu, iar steagul Munteniei albastru și galben, s-a făcut un singur steag „român”, prin combinarea culorilor celor două țări: albastru, galben și roșu. Pe acest drapel s-a pus inscripția: „Libertate, unire și frăție!”

Așa se explică pentru ce poetul Andrei Bârsean a scris versurile: „Pe-al-nostru steag stă scris „unire”.

Sursa: Arhivele Naționale Buzău