Biserica Ortodoxă a consacrat pentru pomenirea generală a celor adormiți o zi liturgică pe săptămână, și anume sâmbăta. Însă, două dintre sâmbetele din cursul anului bisericesc sunt consacrate în chip special, în toate Bisericile Ortodoxe, pomenirii generale a celor adormiți: Sâmbăta dinaintea Duminicii lăsatului sec de carne (a Înfricoșătoarei Judecăți – Moșii de iarnă) și Sâmbăta dinaintea Duminicii Pogorârii Duhului Sfânt (Sâmbăta Rusaliilor – Moșii de vară).

Aceste zile au primit denumirea de Moșii (cea dintâi : Moșii de iarnă, cealaltă Moșii de vară), pentru că în ele facem pomenirea părinților, moșilor și strămoșilor noștri, cei adormiți.

În Sâmbăta dinaintea Duminicii lăsatului sec de carne facem pomenirea morților, pentru că în duminica următoare, Biserica a rânduit să se facă pomenire de a doua venire a Domnului și de Înfricoșătoarea Judecată. De aceea, întrucât, mulți dintre drepții Vechiului Testament au adormit fără să vadă pe Mântuitorul făgăduit și așteptat, iar mulți dintre creștini au murit pe neașteptate și fără pregătirea sau fără pocăința necesară, Biserica face mijlocire pentru toți aceștia.

În Sâmbăta dinaintea Duminicii Pogorârii Duhului Sfânt (Sâmbăta Rusaliilor sau „Moșii” de vară), Biserica face din nou pomenirea generală a morților, rugându-se pentru ei, prin rugăciunile și cântările înscrise în slujba zilei din Penticostar, pentru ca și ei să se bucure de darurile Sfântului Duh, a Cărui pogorâre este prăznuită în duminica următoare.

Obiceiuri în legătura cu prăznuirea moșilor de vară

În popor se credea că sufletele morților, după ce au părăsit mormintele în Joia Mare și au zburat slobode timp de 50 de zile, se întorc în lumea subterană în sâmbăta Rusaliilor. Pentru ca această reîntoarcere să se desfășoare fără incidente, oamenii săvârșeau rituri de înduplecare și de îmbunare a spiritelor morților: împodobeau gospodăriile și mormintele cu ramuri de tei și făceau pomeni fastuoase.

În această zi se dădeau de pomană vase de lut sau de porțelan, căni, strachini și vase de lemn, împodobite cu flori și umplute cu lapte, vin sau apă. Împăcarea sufletelor morților și întoarcerea lor fără incidente în morminte depindea de bogăția ofrandelor (pomenilor) și de respectarea ritualului. După încheierea ceremonialului, sătenii își dăruiesc unii altora ofrandele sfințite de către preot sau le împart săracilor.

O parte dintre ramurile de tei folosite la Rusalii sunt păstrate peste vară pentru a putea fi folosite în practicile de alungare a furtunilor și a grindinii. Altă dată, preotul și sătenii ieșeau în câmp, în ziua a doua de Rusalii, pentru a sfinți apa și a stropi câmpul, crezându-se că, astfel, nu va bate grindina.

Sursa:crestinortodox.ro