Oare câte persoane mai sunt dornice să mărturisească cum era Drăgaica copilăriei și adolescenței lor? Nu știu dacă ar fi mii de povești, dar sunt convinsă că ar impresiona generația de astăzi, ce ar regreta cumva că nu se mai pot bucura de „păcănelele ce erau aduse în acea vreme la Târg, hainele de bună calitate, produsele tradiționale, diverse oale și ceaoane, dulciuri, coțomedii și oamnei…”

Această frază a fost pe buzele tuturor celor care au dorit să discute despre acest subiect. Toți erau nostalgici. Drăgaica pe care ei o știau s-a schimbat drastic și o dată cu ea și oamenii pe care îi întâlneau acolo în perioada dedicată Târgului.

Să pășim în trecut și să aflăm câteva informații despre cel mai vechi Bâlci, Drăgaica, ce și azi, sub o forma sau alta se mai ține încă.

„Puține, chiar foarte puține, dintre bâlciurile noastre se pot mândri cu un trecut îndepărtat. Printre acestea stă la loc de frunte și bâlciul Drăgaica de la Buzău.

Într-adevăr, bâlciul acesta a lăsat urme destul de vechi în istorie. Documente care de care mai interesante și mai pitorești de fac cunoscută vechimea sa.

Unul dintre dintre acestea este un document din 1793, privitor la pricina pe care Episcopul de atunci al Buzăului, o are cu neguțătorii ce se adună la Târgul Drăgaica, pentru chiriile prăvăliilor.

Din citirea acestui manuscris se desprinde limpede că această „panighirică (sărbătorească) adunare”.

A Târgului Drăgaica, dăinuiește dinainte de a se fi hărăzit Sfintei Episcopii a Buzăului.

Când a fost însă acest Târg dat în folosul Sfintei Episcopii? Cel mai vechi dintre documentele cu privire la acest aspect, este un hrisov din 25 septembrie 1784, prin care domnitorul Mihail Șuțu dă Sfintei Episcopii a Buzăului printre alte mii și Târgul Drăgaica.

Reiese, deci, că acesta este mult mai vechi decât anul 1784, înainte de care „dumnealor ispravnicii după vremi luau chirii de la aceste prăvăli”, „ măcar că fiecare negustor își făcea umbrar cu cheltuiala lui”. ”

Cum arătat un contract de închiriere a Târgului Drăgaica în anul 1922?

1. Primăria Buzău închiriază domnului Măniță Storescu, terenul liber proprietate a comunei din Bâlci Drăgaica pe care se face acest Bâlci, prevăzut în schița de plan întocmită de domnul arhitect al comunei numai pentru 1 -24 iunie 1922.

2. Chiria este 150.000 pe care domnul Storescu o va plăti la Caseria Comunală jumătate, 7800, va fi depusă înainte, iar cealaltă jumătate la final.

3. Chiriașul poate închiria comercianților în conformitatea articolului 1.

4. Prețurile cu care se vor închiria locurile din Bâlci sunt:

a) pentru mărfuri de manufactură se vor percepe 200 lei/mp

b) pentru locuri ce vor ocupa cârciumi 150 lei/mp

c) pentru locuri de berari 200 lei/mp

d) pentru panorame, atelier foto, locuri de distracție 300 lei/mp

e) pentru diverse mărfuri (cojoace…) 100 lei.

f) pentru căruțe cu mărfuri ambulante între 20 – 100 lei.

g) pentru orice vită mare care va fi introdusă pentru vânzare în Bâlci se va încasa de antreprenor câte 5 lei, iar pentru vitele mai mic se va încasa 3 lei pe bucată.

La vânzarea vitelor se vor încasa în plus următoarele taxe: 30 lei pentru calul de lux, 10 lei orice vită mare și 5 lei orice vită mică.

Chiriașul este obligat să: plătească toate cheltuielile cu personalul și să păstreze ordinea publică.

Primăria poate veni oricând în control.

Dacă va încălca ceva din prezentul act, chiriașul va plăti conform legii.

Sura: Arhiva Națională Buzău