Pe 05 mai 1426, Sfântul Efrem cel Nou din Nea Makri a cunoscut moarte mucenicească în mâinile turcilor.

Unei călugărițe de la Mănăstirea Buna Vestire din Nea Makri i s-a descoperit într-o vedenie ce s-a întâmplat după martiriul Sfântului.

Aceasta a văzut cum un câine din mănăstirea din acea vreme, alb cu pete negre, care trăise pe timpul Sfântului, stătea aproape de copacul scorburos (este vorba despre dudul de care a fost spânzurat Sfântul Efrem cel Nou, dud care există și astăzi, în jurul căruia s-a construit în zilele noastre un paraclis).

Câinele era foarte nefericit și lacrimile îi curgeau din ochi. Atunci, trei țărani intrară în mănăstire; pe dată câinele începu un du-te-vino între țărani și copacul cel scorburos, lătrând. Unul din bărbați a înțeles că se întâmpla ceva. Se apropiară și văzură trupul însângerat și ciopârțit al Sfântului. Au săpat o groapă și au așezat trupul în ea.

După ce ei au luat trupul Sfântului, câinele alergă la scorbură și luă o bucată din trup, căzută în urma numeroaselor chinuri la care fusese supus, și, ținând-o cu delicatețe între dinți, o puse în mormânt laolaltă cu trupul Sfântului. Apoi oamenii acoperiră mormântul și plecară.