Locuitorii țărilor asiatice sunt cunoscuți ca fiind mari consumatori de ceai, în timp ce la noi, la români, cafeaua rămâne de bază. Totuși, haideți să descoperim împreună câteva tipuri de ceaiuri ce sunt consumate în diferite țările asiatice.

China se poate mândri cu renumitul ei ceai alb. Aroma lui subtilă îți amintește de: flori, fructe, miere, vanilie, ierburi sau citrice. Se culege atunci când frunzele de ceai nu sunt complet deschise, iar mugurii sunt acoperiți cu un praf alb, o trăsătură care a și dat numele ceaiului.

Ceaiul alb este utilizat ca supliment în timpul curelor de slăbire, el fiind o sursă excelentă de aminoacizi si antioxidanți naturali. Este utilizat și ca adjuvant în tratarea diferitelor afecțiuni.

Un timp de ceai pe care îl cunoaștem cu toții, este cel verde. Îl vedem adesea în serialele asiatice, ca fiind înlocuitorul cafelei. Această licoare este cunoscută ca ceaiul anti-îmbătrânire. Este produs din frunzele de ceai ale arbustului de ceai Camellia sinensis, care tratate printr-un proces cunoscut sub numele de kill green – frunzele sunt încălzite la abur sau prăjite în tigaie pentru a împiedica oxidarea.

Este specific Japoniei și Chinei.

Sencha – este cel mai popular ceai verde din „Țara Soarelui Răsare”. Acesta se remarcă prin aroma echilibrată dintre gustul dulce și cel astringent, parfumul proaspăt, precum și prin culoarea auriu-verzuie, deosebită față de cea a altor ceaiuri verzi.

Darjeeling – a fost numit după orașul indian Darjeeling, centrul culturii ceaiului bengalez, dar și punctul de legătură pentru rutele caravanelor către Tibet. Considerat a fi „șampania ceaiurilor”, acest tip de licoare este o infuzie ușoară și aurie, ce poate avea aroma vinului muscat franțuzesc, sau gust tonic de citrice, suav și floral.

Ceaiul de Ginseng roșu – Coreea de Sud are o tradiție veche de secole de a bea ceai de ginseng, la fel ca și China. Este foarte important ca ceaiurile să fie făcute folosind doar plante de ginseng vechi de 6 ani pentru a obține un efect maxim. Ceaiul de ginseng roșu coreean contribuie la buna funcționare a sistemului imunitar, susține circulația sângelui, ajută la ameliorarea oboselii și îmbunătățește performanțele mentale și fizice.

Ceaiul negru de Ceylon este un nume dat ceaiului produs în Sri Lanka, unde, de fapt, Ceylon este fostul nume al insulei. Altitudinea are cel mai semnificativ efect asupra caracterului final al ceaiurilor Ceylon, care se folosesc, în mare parte, în amestecuri cu alte plante.

Atât ceaiul negru cât și cel verde sunt populare în Pakistan, dar cel mai apreciat este Noon Chai-ul, de culoare roz, preparat cu lapte, fistic, migdale și condimente care provin din regiunea Kashmir.

În Thailanda – ceaiul negru este baza ceaiului Thai, un ceai rece care conține zahăr, lapte condensat și condimente precum anasolul. Comercianții din piețe pot fi adesea văzuți cum toarnă ceaiul de la înălțimi considerabile.

O să vă surprindă, dar….și rușii beau ceai!!! Ceaiul rusesc este preparat tradițional într-un „samovar” – un fel de vas folosit pentru a fierbe apa, cu un recipient special în partea de sus, unde se pune ceai concentat. Rușii toarnă partea concentrată în ceașcă, apoi adaugă apă, în funcție de cât de aromat vor să fie ceaiul.